http:http://www.youtube.com/watch?v=fhiLBCGf7lg
Ceata de căluşari, muzica populară şi voia bună au fost ingredientele petrecerii de Zilele Comunei Giurgiţa
În Duminica Rusaliilor, de Zilele Comunei, Giurgiţa a îmbrăcat straie de sărbătoare. Cu mic, cu mare, bătrâni şi tineri s-au prins în hore şi sârbe, în frunte cu primarul localităţii. Petrecerea a fost udată din plin cu bere. Printre pahare şi peturi goale, nimeni nu s-a dat la o parte din a juca şi a ridica ţărâna de la pământ, cum îi stă bine omului la joc. „Ţineam zilele comunei, de obicei, de Sfânta Maria, dar pentru că avem în sat tradiţionala Ceată de Căluşari, care joacă de Rusalii de mai bine de 70 de ani, am zis că e frumos să se joace căluşul şi la noi de Zilele Comunei“, a precizat primarul comunei Giurgiţa, Viky Bonea. Şi cei mai mici localnici au fost răsplătiţi de părinţi cu bunătăţi: după un mic cald purtau cu mândrie de colo-colo câte o pungă de snackuri în mână, ca la zi de sărbătoare.
Obiceiurile locului
Şi pentru că în Giurgiţa „Rusalele“ ţin trei zile, după cum s-a împământenit tradiţia, cu toţii au lăsat muncile câmpului şi ale gospodăriei şi, cu pelinul la brâu, „să se ştie că, într-adevăr, este Rusalele“, după cum ne zicea nea Ion Sandu, au pornit petrecerea. Ceata de căluşari a jucat şi toţi au aruncat câte un ban pentru a fi feriţi de iele şi boli. Se ştie în lumea satului că dansul căluşarilor are scopul de a apăra oamenii, vitele şi recoltele de influenţele negative. De aceea, cei atraşi de Rusalii se pot vindeca prin puterea magică a căluşarilor, singurii capabili să lupte împotriva răului.
„Luăm pelin şi le aruncăm şi noi un ban, că aşa e obiceiul. E pentru sănătate, pentru binele nostru. Pelinul îl punem la brâu sau îl punem în apa în care spălăm, după cum ne-au învăţat bătrânii noştri“, a spus Ana Manole.
Tradiţia jocului căluşarilor este veche în Giurgiţa, de mai bine de o sută de ani. „Aici se joacă căluşul de 100 de ani. Avem şi jocuri tradiţionale de la turci, de 116 ani. E un joc tradiţional pe care l-am învăţat de la bunicul meu, Ionică Caldariu, aşa îi spunea lui, care a jucat de când era tânăr până a murit. Aici căluşul se joacă tradiţional, nu artistic. Jucăm plimbarea, jocul bătuta de picior, calul, floricica şi raţa. Acum, la Rusale, toată ceata căluşarilor pleacă în sat. Ne ducem la oameni chiaburi, care sunt mai avuţi sau la cei bolnavi. Dacă cineva e «luat din căluş», cade în căluş, cheamă ceata de căluşari şi-l scoală. Îi pune pelin, usturoi şi jucăm. Anul trecut, am sculat doi oameni bolnavi din Cerăt. Am jucat în jurul lor şi s-au sculat ca şi cum le-am fi luat cu mâna suferinţa, boala“, a spus Tudor Trandafir, căluşar de la Giurgiţa, care merge cu ceata sa şi-n satele vecine să joace de „Rusale“, dar şi la Caracal, la Festivalul Naţional de Folclor „Căluşul Românesc“, unde anul trecut ceata a luat locul I.
Despre puterea vindecătoare a jocului căluşarilor se ştie din bătrâni şi se mai aude şi astăzi. „Nu ai voie să lucrezi duminică, luni, marţi. Nu ai voie nici să înhami vitele, că te ia din căluş şi tremuri ca piftia. Am văzut vite tremurând aşa, dar şi oameni. Unul a cusut nişte papuci şi l-a luat din căluş. Au chemat căluşarii şi au trecut peste el şi şi-a revenit. S-a sculat şi a dansat cu foc. Am auzit să se fi întâmplat la Cerăt“, a povestit tata Ţâcă din Giurgiţa, cum îl ştie toată lumea din partea locului.
Cu pelinul la brâu, conform tradiţiei, toată lumea a petrecut până la lăsarea serii de Zilele Comunei Giurgiţa, aşa cum îi stă bine omului la zi de sărbătoare.
