14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalCopilărie la limita subzistenţei

Copilărie la limita subzistenţei

http:http://www.youtube.com/watch?v=_YnNBgzzzxE

La numai 11 ani, Anabela Maria Iscru (foto) are o poveste emoţionantă, greu de imaginat. Învaţă la Şcoala nr. 39 „Nicolae Bălcescu“ din Craiova, este printre primii elevi ai clasei la rezultate, având media generală peste 9,50. În spatele acestor rezultate stau sacrificii mari. Copila trăieşte doar cu mama şi banii pe care îi au sunt foarte puţini. Nu le ajung nici măcar pentru hrană. Masa înseamnă doar câteva feliuţe de cartofi prăjiţi sau un ou cu pâine. Câteodată au şi peşte. 

20 de lei reprezintă suma care rămâne de cele mai multe ori din salariul mamei după ce achită cheltuielile cu chiria şi curentul. La ea se adaugă alocaţia de 45 de lei a fetiţei şi o bursă de merit pe care copila nu a mai primit-o din luna ianuarie, pe motiv că administraţia locală nu a mai alocat bani. Dintr-un venit curent de 65 de lei, micuţei Anabela trebuie să i se asigure, pe lângă hrană, caiete şi încălţăminte. Aproape imposibil să fie toate achitate. „Mă trezesc dimineaţa la 5.00 cu mama, pentru că pleacă la serviciu. Lucrează la o firmă de curăţenie şi primeşte cam 400 de lei pe lună, pe care îi dăm pe facturi. Pentru aceşti bani pleacă devreme în fiecare zi şi nu mai stau nici eu în pat ca să nu adorm şi, să ajung la timp la ore. De când mă trezesc, mă pregătesc pentru şcoală. Mai citesc, mă mai uit peste teme, până la 6.50, când încep să mă îmbrac pentru a pleca“, spune copila. Pentru Anabela, micul dejun nu există. „Nu mănânc dimineaţa, pentru că nu am aşa posibilităţi. Decât mă pregătesc pentru şcoală“, spune micuţa.

La risc, cu autobuzul

Anabela locuieşte în cartierul 1 Mai din Craiova cu chirie. Se mută de fiecare dată când proprietarul măreşte tariful, pentru că mama ei nu are posibilităţi să acopere majorarea. În prezent, distanţa între şcoală şi casă este foarte mare. Singurul mijloc de transport pe care îl are la dispoziţie este autobuzul, spre staţia căruia se îndreaptă în fiecare dimineaţă singură. Îi este teamă să se urce pentru că nu are abonament. „Nu îmi este uşor, pentru că nu am un abonament şi mă tem de întâlnirea cu controlorii, mai mult pentru amendă, că nu am avea cu ce să o plătim. Am nevoie de un mijloc de transport pentru că nu mă pot duce pe jos la şcoală. E departe şi sunt mulţi câini pe stradă. Am fost muşcată odată“, povesteşte eleva.

Nu are bani pentru concursuri

După ce trece de peripeţia cu autobuzul, Anabela ajunge în clasă, acolo unde se străduieşte zilnic să înveţe lucruri noi, pe care şi le notează cu grijă pe cele câteva caiete pe care le are. „Tot din lipsa banilor mai fac economii la rechizite, adică pentru fiecare materie îmi iau câte un caiet, pe care scriu lecţia în clasă şi îmi fac şi temele acasă. Colegii mei au câte două“, spune fetiţa. Nici la alte capitole nu stă bine. Ghetuţele pentru iarnă s-au rupt, iar pentru primăvară şi vară are o pereche de pantofi albi care dau semne să cedeze şi o pereche de tenişi de rezervă. Hăinuţele sunt la fel de puţine. Le mai coase când se rup. Pentru ea, aceste lucruri sunt detalii, se gândeşte doar să înveţe bine. Cadrele didactice ale şcolii o descriu ca fiind o elevă cu perspective mari. „Avem multe cazuri sociale în şcoală, dar Anabela este un copil special. Impresionează prin conştiinciozitate. Nu vine nepregătită la şcoală şi drept dovadă stau rezultatele pe care nu le au mulţi copii“, povesteşte, emoţionată, profesoara de limba engleză, Tudoriţa Smarandache. Cadrele didactice spun că eleva ar putea avea chiar reuşite mai mari.
Anabela este nevoită să-şi limiteze performanţele la nivelul clasei. Nu are bani pentru concursuri. „Nu mă duc la concursurile şcolare, pentru că au taxă de 20 de lei, pe care nu o pot plăti. Nici la olimpiade nu mă pot gândi pentru că necesită deplasări, dar şi ore în plus de pregătire şi chiar ştiu care îmi sunt posibilităţile“, spune eleva. Impresionant este că anul trecut, din puţinul pe care îl are, Anabela a răspuns la o solicitare umanitară pentru elevii care erau afectaţi de inundaţii. A renunţat la acuarele şi la câteva cărţi de poveşti pe care le avea pentru a le da copiilor cărora apa le luase totul.

Sărbători cu meniu de post

Povestea Anabelei este cunoscută doar de cei apropiaţi. Neajunsurile le resimte mai mult acasă. Prima masă o serveşte la prânz. „Dacă e vorba de cartofi prăjiţi, mi-i face mama, dacă nu am cartofi, îmi fac eu ou ochi sau omletă. Câteodată am peşte. Mâncăm şi noi cât să nu dormim cu stomacul gol“, spune Anabela. Meniul nu este foarte diversificat. Poate fi acelaşi şi seara, şi chiar repetat zilnic. Nici de Sărbători nu intervin mari schimbări. „Mai ia mama şi câte un suc. Sau mai face o mămăligă şi îmi ia mie un borcan mic de smântână. Dar, în rest, rămân cartofii prăjiţi sau ouăle“, spune fata. Masa tradiţională este doar poveste. De Paşti, copila nu ştie cum va fi. Poate spune doar ce a avut anul trecut. „A luat mama un suc, cozonac şi câteva ouă pe care le-a fiert, dar nu le-a mai vopsit, că a fost aceeaşi problemă, banii. În rest, cartofi cu ou ochi. Eu ca şi copil nu pot spune că a fost o sărbătoare tristă. Nu am bani precum ceilalţi, dar am ştiut să o trec, creştineşte, cu cât am eu şi cu zâmbetul pe buze“, susţine Anabela. Legumele, fructele, carnea şi lactatele lipsesc din alimentaţie. Nici vara nu este altfel. Roşiile, castraveţii, ardeiul, vinetele sunt foarte rar gustate. Anabela se implică şi în treburile gospodăreşti. O ajută pe mama la gătit, dar şi la curăţenia în micuţa cameră în care locuiesc. Cu toate acestea, fata nu uită niciodată de teme.

Îşi doreşte un calculator

Fetiţa spune că pentru ea nu există minuni şi că toate micile bucurii sunt făcute de mama ei, care sigur a mai făcut un împrumut. Nici anul acesta nu se gândeşte că Iepuraşul îi va bate la uşă. Şi evită să-şi spună dorinţele. Are una care i-ar aduce mare bucurie. „Ştiu că o casă este greu să o avem. Chiar imposibil. Dar cred că odată, poate, va fi o minune să am şi eu calculator, ca restul colegior“, spune Anabela. Lipsa unui calculator este aproape zilnic simţită de copilă. „Aş avea nevoie să mai repet la informatică, să mai caut şi eu informaţii la restul materiilor. Ar putea fi şi un mijloc de comunicare cu cei din clasă, care mă întreabă de multe ori dacă putem să vorbim pe mess sau pe altă reţea. Când mă întreabă cum luăm legătura, îmi plec capul pentru că ştiu că nu am“, afirmă printre lacrimi Anabela. Povestea micuţei ne-a impresionat şi pe noi, redactorii Gazetei de Sud, care i-am făcut ieri o mică donaţie în bani. A fost primul gest care i-a adus speranţă copilei. Putem continua. Oamenii de bine care vor să o ajute pe fetiţă pot face donaţii prin Fundaţia Gazeta de Sud, fie în bani, fie în obiecte.

Donaţii pentru Anabela

Donaţiile pentru Anabela se pot face în conturile Fundaţiei Gazeta de Sud, deschise atât în lei, cât şi în euro la Banca Unicredit Ţiriac, sucursala Craiova.
» CONT RON: RO74 BACX 0000 0030 2887 2000
» CONT EUR: RO47 BACX 0000 0030 2887 2001

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS