24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalLeni Pinţea-Homeag, o viaţă dăruită teatrului

Leni Pinţea-Homeag, o viaţă dăruită teatrului

Titlul acestei pagini de ziar reprezintă adevărul şi numai adevărul despre o carieră de excepţie a unei Doamne a Naţionalului din Craiova, Leni Pinţea-Homeag, răsplătită recent de Senatul UNITER cu Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate

Născută pe 9 aprilie 1941, în Moeciu de Jos, absolventă a IATC Bucureşti (1963, clasa prof. Al. Finţi), actriţă la Teatrul din Reşiţa (1963-1964), apoi la Teatrul Naţional Craiova (1964-2005), iar din 2005 s-a stabilit la Moeciu de Jos. Aceasta-i, în rezumat, prezentarea Doamnei Leni Pinţea-Homeag, actriţă craioveană cu o biografie impresionantă. Ca răsplată, Senatul UNITER 2013 i-a acordat acesteia, Societar de Onoare al TNC, Premiul de excelenţă pentru întreaga activitate, distincţie ce i se va înmâna pe 13 mai, în Gala UNITER de la Iaşi. „Pentru mine, fiecare diplomă pe care am primit-o în timpul activităţii mele artistice a fost o bucurie, un stimulent pentru ceea ce avea să urmeze. Distincţiile mă obligau întotdeauna la şi mai mult, la şi mai bine. Cred, însă, că cele mai valoroase diplome sunt acelea care sunt oferite după ani în care tu nu ai mai profesat, cum e cazul meu cu acest premiu UNITER 2013. Faptul că oamenii de teatru te ţin minte şi te recunosc după zece ani, 20 de ani, înseamnă că urmele, amprentele tale au fost adânci, nu s-au şters şi te readuc în memoria celor care te-au văzut şi apreciat… Mă bucur de premiul UNITER pentru că el vine după şapte ani de când cineva a pus punct carierei mele“, a declarat, pentru GdS, Leni Pinţea-Homeag.
Actriţa cu cea mai bună şi susţinută „presă“ pentru rolurile sale memorabile în teatru, doamna Leni Pinţea a vorbit despre stagiunile teatrale de la TNC cu nostalgie şi recunoştinţă: „Numai oamenii creează climatul. De eşti serios şi munceşti mult, şi dacă îţi iubeşti meseria ta, dacă eşti fanatic în meseria ta, poţi realiza şi te poţi realiza. Ce pot să spun este faptul că personajele pe care le-am întruchipat le-am trecut prin adâncul fiinţei mele, iar ele mă reprezentau. Dacă s-a scris mult şi bine despre mine de către cronicarii dramatici, şi nu numai, înseamnă că rolurile mele le-au influenţat pixurile, iar ele au aşternut adevărul pe hârtie. Stagiunile, zecile de ani petrecuţi pe scândura TNC, am impresia că sunt un vis frumos şi, ca orice vis, nu se mai poate repeta (…) Trăiesc nostalgia statutului meu de olteancă, trăiesc nostalgia bătrânei scene… Iartă-mă, dragă scenă, că te-am făcut bătrână! Am uitat că noi nu îmbătrânim niciodată… Devenim doar antici!“.

Momente unice
din carieră

Leni Pinţea se mândreşte că a făcut parte din trupa Naţionalului din Craiova şi mărturiseşte că îi este dor de fiecare (fost) coleg: „Cu toţii la un loc am format  acei «maeştri ai teatrului românesc», cum frumos am fost numiţi la TVR de Lucia Hossu-Longin. Noi nu am apărut din nimic, noi, actorii, ne-am născut în istoria bogată a Teatrului din Bănie şi am dus la cele mai înalte cote faima Naţionalului şi a României“. Într-o oarecare ordine cronologică, Leni Pinţea-Homeag a ales câteva momente din cariera sa: „Un eveniment important mi l-a oferit rolul Iulia Barvinskaia din piesa «Catedra» de Valeria Vrublevskaia (stagiunea 1981-1982), spectacol montat de un regizor din Erevan, Alexandru Gregorian. Am jucat acest rol la Craiova şi la Erevan, la Teatrul Dramatic Rus. Acolo l-am jucat tot în limba română, eu şi colegul meu Constantin Sassu, în timp ce doi actori din Erevan au jucat la Craiova. Ei au interpretat rolurile în limba rusă. Acest eveniment teatral, cum a fost catalogată experienţa amintită – schimbul de actori – m-a marcat. La Erevan m-am simţit ca o adevărată vedetă. Am fost invitată la ministrul culturii, apoi la preşedintele Uniunii Teatrelor, unde mi s-a înmânat o Centură de Argint, un fel de Oscar. Sar peste ani… În 1992, cu «Titus Andronicus», am fost la Melbourne. La un alt teatru australian, se juca tot «Titus Andronicus», în mai multe limbi: italiană, aborigenă, engleză şi franceză. După ce a văzut acest spectacol, marele cronicar dramatic Valentin Silvestru mi-a mărturisit: «Doamna Leni, experimentul dumneavoastră de acum zece ani a avut ecou. Aţi fost pionierii acestui experiment în teatru»“.

Carieră mondială
cu Purcărete

Întâlnirea actriţei cu marele regizor Silviu Purcărete a însemnat o nouă etapă, una fabuloasă, în cariera ei, rolurile interpretate aducându-i, ca şi altor actori importanţi ai TNC, o carieră mondială. „Deceniul“ Purcărete a început la Craiova cu montarea piesei lui D.R. Popescu „Piticul din grădina de vară“ (1989), în care ea a avut un rol aparent episodic, Sevastiţa, dar pentru care a primit premiul pentru cea mai bună  interpretare a unui rol feminin la Festivalul naţional de teatru din 1989, şi astfel a început colaborarea deosebită cu regizorul Purcărete. A urmat distribuirea ei de către Purcărete în „Ubu Rex cu scene din Macbeth“ (1990), „Titus Andronicus“ (1992), „Phaedra“ (1993), „Orestia“ (1998), spectacole monumentale, cu o Leni Pinţea-Homeag… monumentală. Apogeul carierei este considerat rolul din „Phaedra“, spectacol  jucat pe cele mai mari şi importante scene ale lumii şi despre care jurnalista Oltiţa Cîntec din Iaşi a scris o carte. În interviul acordat pentru Gazeta de Sud şi Radio Sud, actriţa Leni Pinţea a vorbit mult despre acest rol (şi nu numai), dar spaţiul tipografic al cotidianului nu a permis consemnarea integrală a dialogului. Interviul (integral) poate fi însă ascultat la Radio Sud în această sâmbătă, 13 aprilie, de ora 16.00 şi, în reluare, duminică, 14 aprilie, de la ora 16.00. Ce au scris străinii despre interpretarea ei din „Phaedra“? „Personajele din cor foiesc de colo-colo, în timp ce o înconjoară pe Phaedra vinovată, voluptoasă, interpretată de uluitoarea Leni Pinţea-Homeag, oferindu-ne, parcă, esenţa contopirii unei Maria Callas cu Catina Paxinou, în fiinţarea ei sexuală“ (The Observer, 21 mai 1995); „Leni Pinţea-Homeag clocoteşte de pasiune, matură şi magnifică în rolul Phaedrei“ (Irish Independent, Dublin, 8 octombrie 1997); „Montarea lui Purcărete este o mixtură a elementelor tragediei cu cinematograful mut, determinând curioase gesturi chapliniene pentru corul feminin şi permiţând deschiderea întregului spaţiu necesar talentului extraodinar al lui Leni Pinţea-Homeag – o Phaedră de neuitat, surprinzătoare şi senzaţională“ (Jornal de Tarde, Sao Paolo, 13 octombrie 1995). De altfel, după prezentarea spectacolului „Phaedra“ la Manchester (1995), Leni Pinţea a fost nominalizată pentru premiul „cea mai bună actriţă străină“, nominalizarea fiind pentru toate spectacolele prezentate în Marea Britanie!
„Trebuie să vorbesc şi despre spectacolul «Orestia», de Eschil, în regia aceluiaşi Silviu Purcărete, o importantă amintire pentru mine. S-au jucat cinci spectacole la cel mai important teatru londonez, Barbican Centre, teatru în care îşi are sediul Royal Shakespeare Company. Am interpretat rolul Atena, iar după un spectacol, un grup de spectatori englezi a venit la cabine să mă felicite. Un domn englez mi-a spus cam aşa: «Felicitări! N-am visat în viaţa mea că am să dau mâna cu…Atena!». Mi s-a părut cea mai frumoasă… cronică a rolului“, a adăugat intervievata GdS.

Exponenţială în Epidaurul universalităţii teatrului

Leni Pinţea- Homeag continuă: „Un alt eveniment important pentru mine şi pentru TNC a fost spectacolul «Pinocchio la Veneţia» (premiera: 9 mai 1997), dramatizare de Edward Carey, după romanul omonim al scriitorului Robert Coover. Am avut bucuria să interpretez personajul Pisica, un personaj simbol… După premiera de la Cambridge (să ai o premieră la Cambridge e un mare noroc), autorul romanului, americanul Robert Coover, a venit la mine, m-a felicitat, m-a strâns în braţe şi mi-a spus: «Aţi creat acest personaj exact aşa cum l-am gândit când am scris romanul!».
Un rol despre care nu s-a prea auzit a fost cel din „Medeea“. Laureata Galei UNITER 2013 explică: „Nu s-a auzit deoarece nu l-am jucat pe scena Naţionalului din Craiova, acolo unde aş fi dorit. Când am plecat de la TNC, se monta «Medeea» (stagiunea 2005-2006). Cineva însă nu a vrut să joc acest rol… Dar Dumnezeu mi l-a dat din altă parte. În aprilie 2005, am fost invitată de dirijorul Horia Andreescu să interpretez rolul Medeea în concert, alături de Orchestra de Cameră Radio în Studioul de concerte «Mihail Şora», concert care a avut loc pe 20 aprilie 2005. Dirijor a fost Horia Andreescu… După câteva zile, am primit o plachetă de versuri, «Rondeluri antume», de Ion Toboşaru, cu o dedicaţie şi autograf pentru mine. Citez din dedicaţie: «Oralitatea cultivată prin tradiţia clasicităţii şi efervescenţa modernă a zămislit ficţiunea scenică a Medeii (…) Leni Pinţea rămâne exponenţială în Epidaurul universalităţii teatrului!»“.

Premii

În istoria TNC, la capitolul premii şi distincţii, numele actriţei Leni Pinţea-Homeag apare încă din 1976: menţiune pentru interpretarea rolului Ioana Boiu din „Suflete tari“ de Camil Petrescu, la Festivalul Teatrelor Dramatice. La Gala teatrului istoric din 1986 a primit premiul galei pentru rolul din spectacolul „Iarna lupului cenuşiu“. La Gala naţională a recitalurilor dramatice (Bacău, 1987) a fost distinsă cu Diploma revistei Teatrul pentru recitalul „Mai departe de vis“. În 1988, pentru rolul Iulia din piesa „Artista“ de Somerset Maugham a primit premiul A.T.M. În 1989, la Festivalul naţional de teatru, a primit premiul I pentru interpretarea unui rol feminin, Sevastiţa, din spectacolul „Piticul din grădina de vară“. După revoluţie, spectacolele lui Purcărete în care a jucat Leni Pinţea-Homeag – „Ubu Rex cu scene din Macbeth“ (1990), „Titus Andronicus“ (1992), „Phaedra“ (1993), „Orestia“ (1998) – au participat la festivaluri de teatru din întreaga lume, fiind distinse cu premii internaţionale importante.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS