http:http://www.youtube.com/watch?v=hu0NwYqM4pY
46 de milioane de euro au cheltuit până acum administraţiile locale din Dolj pentru sistemele centralizate de alimentare cu apă potabilă. Peste 1.000 de kilometri de conducte au fost introduse numai în mediul rural. Rezultatul: în 24 de localităţi, apa care curge la robinet nu este bună de băut.
Administraţiile locale din judeţul Dolj au cheltuit, în ultimii opt ani ani, peste 46 de milioane de euro pentru introducerea sistemelor centralizate de alimentare cu apă şi ameliorarea condiţiilor de viaţă pentru populaţie. Au fost realizaţi peste 2.000 de kilometri de reţea, din care 1.000 de kilometri numai în mediul rural, în 60 de comune ale judeţului. În curs de realizare sunt deja alte investiţii, în valoare de 24 de milioane de euro. 540 de kilometri de reţea vor fi construiţi numai în mediul rural, beneficiare fiind 29 de comune. Fondurile de la Banca Mondială, Uniunea Europeană şi Guvernul României au fost cheltuite cu rapiditate de primari, realizările aducându-le voturi în campaniile electorale. Cea mai accesată metodă de finanţare a fost prin OUG nr. 7/2006, privind instituirea programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, care are printre principalele obiective „dezvoltarea unor sisteme de alimentare cu apă potabilă, de canalizare şi epurare“. Prin OUG nr. 7/2006, au fost accesate de la bugetul de stat finanţări totale de peste 140 de milioane de lei (31,7 milioane de euro).
Ion Prioteasa, preşedinte CJ Dolj: „Avem o problemă cât casa!“
În teorie, programul ambiţios demarat în 2004 suna foarte promiţător. În practică, obiectivul (apa potabilă) a fost îndeplinit doar în proporţie de 60%, monitorizările din 2012 fiind îngrijorătoare.
Potrivit unui raport al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Dolj, în 24 de localităţi, apa din sistemele centralizate de alimentare nu este potabilă. Este vorba despre localităţile: Argetoaia, Amărăştii de Jos, Bistreţ, Bucovăţ (Palilula şi Sărbătoarea), Catane, Cetate, Cioroiaşi, Dioşti, Drănic (3 staţii), Gherceşti, Işalniţa, Leu, Malu Mare (2 staţii), Moţăţei, Podari, Sadova, Scaeşti, Seaca de Câmp Secu (2 staţii), Teslui, Teasc, Ţuglui, Pieleşti şi Segarcea. Obiectivul programelor de finanţare era introducerea apei potabile la sate, după cum spune preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dolj, Ion Prioteasa. „Ofensiva în problema alimentării cu apă a început în 2004, când 20 de comune din Dolj au fost selectate într-un program finanţat prin Banca Mondială. S-a făcut un studiu independent, care a spus că judeţul Dolj are sursele de apă infestate cu nitriţi, nitraţi şi amoniac. La orice sondaj, oamenii din judeţ spuneau că priorităţile sunt drumurile şi apa. Noi am inversat priorităţile şi am pus apa pe primul loc, am spus că mai importantă este sănătatea. Avem o problemă cât casa, pe care nu are rost să o ascundem sub covor, pentru că nu a apărut peste noapte. Este problema sudului României, cu ceea ce s-a întâmplat aici. Avem o problemă în nordul judeţului, în zona colinară, unde au fost şi sunt exploatări de petrol şi a fost perforată pânza de apă freatică, iar apa nu este bună de băut. Nu poate fi folosită nici la udatul plantelor. Acestea sunt probleme extraordinar de grave. Avem o problemă şi în sudul judeţului, unde apa a dus îngrăşămintele în pânza de apă freatică“, a subliniat Prioteasa. După zeci de milioane de euro investite şi mii de kilometri de reţea realizaţi, problema nu a dispărut: apa cu nitraţi şi amoniac s-a mutat la robinet. Grav este că, în majoritatea localităţilor din raportul DSP, apa din reţea nu a fost niciodată potabilă, din cauze enumerate de autoritatea de sănătate publică: captarea de apă din surse necorespunzătoare; disfuncţionalităţi în treptele de tratare; imposibilitatea tehnică a tratării apei pentru a o face potabilă. „În unele localităţi, apa nu a fost niciodată potabilă. În majoritatea cazurilor, sursa de apă nu este bună. Celelalte probleme, privind tratarea, depozitarea şi transportul, pot fi controlate. În concluzie, trebuie căutată o altă sursă. Este imposibil ca pe teritoriul unei localităţi să nu găseşti o sursă de apă potabilă, însă acest lucru presupune cheltuieli. Nitraţii şi nitriţii din apă au apărut ca urmare a folosirii îngrăşămintelor chimice în agricultură. Aceste probleme pot fi rezolvate cu nişte filtre, care sunt însă foarte scumpe. Sunt zone în care concentraţia este atât de mare, încât aceste filtre nu reuşesc să facă faţă“, a explicat dr. Ştefan Popescu, purtătorul de cuvânt al DSP Dolj.
Primar Bucovăţ: „Folosesc apă minerală“
Aflată la doar câţiva kilometri de Craiova, comuna Bucovăţ este beneficiara unor investiţii masive în sistemul centralizat de alimentare cu apă: 400.000 USD prin Banca Mondială şi 3,8 milioane de lei de la guvern (OUG nr. 7/2006). Toate cele şase sate sunt conectate la reţeaua care măsoară circa 55 de kilometri. Potrivit DSP Dolj, apa pompată în reţeaua centralizată de staţiile de la Palilula şi Sărbătoarea nu este şi nu a fost niciodată potabilă. Totuşi, primarul Constantin Vasile susţine contrariul. „Apa a fost şi este potabilă, dacă dăm drumul la robinet curge apă bună! Nu am luat însă avizul sanitar pentru că avem mici probleme cu turbiditatea, sunt particule în suspensie care apar atunci când apa este întreruptă o perioadă. Dar apa este potabilă, am cetăţeni în comună care au făcut analize. La Palilula am bazin de inox şi staţie de tratare adusă din Germania acum patru ani, de ultimă tehnologie“, a afirmat primarul. Conform edilului-şef, cele patru puţuri de alimentare sunt forate la o adâncime de 180 de metri. Cu toate că apa este nepotabilă, oamenii o consumă. Familia primarului este însă mai atentă, după cum recunoaşte acesta. „Majoritatea oamenilor folosesc apa de la robinet pentru gătit, spălat şi consum. Eu, personal, folosesc apă minerală şi de la mine din curte. Ai mei s-au învăţat pe apă plată, pentru că apa din fântână are cantităţi mai mari de calcar şi magneziu, iar fiica şi soţia au făcut pietre la rinichi“, a mai spus Constantin Vasile.
Primarul din Gherceşti: „Oamenii consumă apa pe riscul lor“
Şi la Gherceşti, sumele investite au fost generoase: 2,4 milioane de lei fără TVA, finanţare prin OUG nr. 7/2006. Reţeaua de alimentare cu apă, cu o lungime de 13 kilometri, a fost finalizată la sfârşitul anului 2011. Conform DSP Dolj, apa din reţea nu a fost niciodată potabilă. Primarul Cornel Păpăroiu susţine însă altceva. „În 2011, atunci când s-a predat investiţia, datele de analiză erau conforme. În 2012, la ieşirea din staţie, parametrul amoniu era neconform. Norma prevăzută de lege era de 0,5 mg/l, iar datele din buletinul de analiză indicau 1,48 mg/l. Din câte ştiu, acest amoniu este un gaz. Cei de la DSP îmi recomandă să iau măsuri pentru tratarea apei şi îmi spun să pun avertizoare că apa nu este potabilă. Dar, în acelaşi timp, s-au luat probe din două fântâni publice, cea de la CAP Gherceşti şi cea din centrul comunei. Vă citesc aici parametrii: bacterii coliforme, enterococi intestinali etc. Sunt foarte mari aceşti parametri“, a afirmat primarul. Care era calitatea apei în care s-au făcut testele pentru foraje? Iată ce spune Cornel Păpăroiu: „La adâncimea de 150 de metri, apa era potabilă şi în norme!“. În prezent, primăria nu este autorizată sanitar ca distribuitor de apă. Cu toate acestea, apa este folosită pentru consum, în gospodării. „Oamenii spun că este bună şi o consumă pe riscul lor. Sunt racordate în jur de 300 de gospodării, primăria nu percepe nici un ban pe apa furnizată. La mine în gospodărie, am fântână forată, dar sunt racordat şi la sistemul centralizat de alimentare. Am făcut analize şi a ieşit bună şi apa de la reţea“, mai susţine primarul, care pune la îndoială măsurile cerute de DSP: „Am făcut în ultimele săptămâni probe la apă pentru autorizare, dar nu mi-au parvenit rezultatele. Oficial, mi s-a spus că nu ar fi în parametri şi că trebuie să clorinez apa. Din câte ştiu eu, clorul este un dezinfectant, nu ştiu dacă el elimină amoniul. Când voi avea ceva oficial de la DSP, le voi cere să-mi comunice care este metoda de eliminare a acestui amoniu, pentru că eu nu sunt specialist în sănătate“.
Nici la Pieleşti nu este potabilă apa din reţeaua de alimentare, cu toate că aici s-au investit 3,1 milioane de lei pentru 30 de kilometri de conducte. 500 de familii sunt racordate la reţea. Marea problemă sunt ionii de amoniu, după cum recunoaşte primarul Dan Viorel Dică.
„În 2010, ionii de amoniu erau de şapte ori mai mari decât normele admise, acum am reuşit să-i scădem prin introducerea clorinării. Intenţia noastră este să dăm apă bună, strângem documentaţia să ne luăm licenţă pentru serviciul de alimentare cu apă. Am făcut investiţii în clorinare şi un aparat ultrasonic. Conform proiectului iniţial, trebuia să forăm la 80 de metri, însă analizele erau catastrofale. Ne-am dus la 150 de metri. Staţia are trei puţuri forate la 150 de metri, dar chiar şi aici avem probleme cu amoniul“, a mai spus primarul.
Apa, analizată la finalul investiţiei
În prea multe comune, milioanele de euro investite nu au adus apa potabilă la robinet. Primăriile nu sunt autorizate sanitar să furnizeze apă, nu au bani pentru mentenanţa sistemului de distribuţie, dar nici personal specializat pentru staţiile de tratare. Cu toate acestea, oamenii consumă apa din reţea, expunându-se riscurilor. Procedurile de demarare a investiţiilor lasă loc unor asemenea rezultate dezastruoase. Forajele pentru apă trebuie avizate şi autorizate la Administraţia Bazinală de Apă (ABA) Jiu, însă instituţia garantează doar apa brută, nu şi potabilitatea acesteia. „Înainte de a începe lucrarea, primăriile au obligaţia de a-şi lua studiul hidrogeologic de la un proiectant certificat de Ministerul Mediului. În acel studiu, se găsesc toate datele în ceea ce priveşte forajul. Apoi, vin la ABA Jiu şi primesc avizul de gospodărire a apelor, în baza căruia se fac lucrările. După terminarea lucrărilor, noi dăm autorizaţia de gospodărire a apelor. De menţionat că noi le oferim primăriilor apa brută, deci nu se pune problema de potabilitate la noi. Această certificare a apei potabile vine din partea DSP“, a declarat Camelia Bărbuţu, purtătorul de cuvânt al ABA Jiu.
„Noi autorizăm sistemul de distribuţie când acesta este deja funcţional. Se depune un dosar cu toate documentele, iar noi verificăm calitatea apei şi a lucrărilor“, a afirmat, la rândul său, dr. Ştefan Popescu, purtătorul de cuvânt al DSP Dolj.
Apa infestată, foarte periculoasă pentru copii şi gravide
Conform DSP Dolj, apa infestată este foarte periculoasă pentru copiii sugari, de până la un an. Aceştia pot avea probleme respiratorii din cauza circulaţiei inadecvate a oxigenului în sânge. În organismul uman, nitraţii (NO3) se transformă în nitriţi (NO2). Combinându-se cu hemoglobina, aceştia formează methemoglobina, care este incapabilă să fixeze şi să transporte oxigenul de la plămâni către ţesuturi, cea ce duce la anoxie, manifestată prin cianoză, asfixie şi chiar deces. „Aceste substanţe pot provoca boala albastră a copilului, cu evoluţie foarte gravă“, avertizează dr. Ştefan Popescu. Cel mai cunoscut simptom al acestei boli este culoarea albăstrie pe care o capătă pielea, în special în jurul ochilor şi gurii. Femeile însărcinate pot avea simptome cum sunt: durerile de cap, vărsăturile, slăbiciunea şi greutatea în respiraţie. Există studii care arată legătura dintre naşterile cu probleme şi consumul ridicat de nitraţi al femeilor însărcinate. La adulţi, apa infestată produce anemii şi constituie un factor agravant pentru cei care au probleme cu sângele.
Ce înţelegem prin apă potabilă
În octombrie 2004, guvernul român a aprobat un plan de implementare a Directivei 98/83/CE, privind calitatea apei destinate consumului uman. Prin acest plan, era cerută o perioadă de tranziţie etapizată, până cel târziu la 31 decembrie 2015. Directiva a fost transpusă în legislaţia românească prin Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, modificată şi completată prin Legea nr. 311/2004. Conform legii, apa potabilă trebuie „să fie lipsită de microorganisme, paraziţi sau substanţe care, prin număr sau concentraţie, pot constitui un pericol potenţial pentru sănătatea umană“, iar concentraţiile trebuie să se încadreze în anumiţi parametri, astfel: amoniu – 0,50 mg/l; nitraţi – 50 mg/l; nitriţi – 0,50 mg/l; turbiditate – 5 UNT; pH – 6,5 – 9,5; cloruri – 250 mg/l; cianuri totale – 50 g/l. Prin apă potabilă se înţelege „orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori pentru alte scopuri casnice indiferent de originea ei şi indiferent dacă este furnizată prin reţea de distribuţie, din rezervor sau este distribuită în sticle sau alte recipiente“.
