http:http://www.youtube.com/watch?v=6XZq6HNK6tg
Achiziţia celor trei hectare de teren din Balta Craioviţei de către Primăria Craiova ar putea fi un subiect numai bun de investigat de DNA. Şi asta, pentru că municipalitatea riscă să încalce flagrant Legea exproprierilor, care o obligă să urmeze o procedură de care primarul Olguţa Vasilescu se fereşte ca dracul de tămâie.
Olguţa Vasilescu a încercat ieri să liniştească apele în ceea ce priveşte intenţia primăriei de a cumpăra de la Adrian Mititelu o suprafaţă de trei hectare din Balta Craioviţei cu 1,5 milioane de euro, dar nu a făcut decât să adâncească şi mai mult impresia unei tranzacţii suspecte.
„Am analizat foarte mult această situaţie – dacă este oportun sau nu să facem această achiziţie de teren – şi am ajuns la concluzia că da. De ce? În primul rând, după ce va fi lansat podul de la Calafat, vom avea un trafic infernal în Craiova dacă nu găsim o modalitate de a fluidiza circulaţia din zonă. Asta înseamnă că urgent va trebui să găsim alte posibilităţi de circulaţie a autovehiculelor faţă de cele actuale. Această arteră nouă, care va uni Râului cu Tineretului peste Balta Craioviţei, nu e inventată de Olguţa Vasilescu. A vrut s-o facă şi Solomon înainte, a vrut s-o facă şi Bulucea, au vrut s-o facă şi primarii de pe vremea lui Ceauşescu! N-au reuşit nici unul, dar asta e cu totul altă discuţie. Acel proiect este de pe vremea lui Ceauşescu! Mă întreba astăzi unul dintre consilieri dacă mai este bun acel proiect şi i-am zis că da, e acelaşi, pentru că, din păcate, şi Râului e tot acolo, şi Tineretului e tot acolo şi n-a mai apărut nimic între ele ca să le lege. Deci, proiectul este absolut viabil de pe vremea respectivă, cum este şi străpungerea de pe Traian Lalescu în Calea Bucureşti. Noi aceşti bani îi vom accesa pe fonduri europene. Important de reţinut este că proiectul este urgent“, a spus Olguţa Vasilescu.
Şi de ce este urgent? Pentru că Mititelu i-ar fi arătat Olguţei pisica şi i-ar fi spus că, dacă nu cumpără terenul acum, la anul, va mări preţul din cauza investitorilor care se bat să pună mâna pe terenurile de la Baltă. Dacă ar fi fost adevărat, Mititelu ar fi vândut terenurile de mult, nu ar fi aşteptat-o pe Olguţa, deci, putem spune că urgenţa a stabilit-o, de fapt, Mititelu.
„Dacă era oportun din punct de vedere financiar să-l cumpărăm acum, eu zic că acum era cel mai bine, pentru că preţurile sunt foarte jos în piaţă. Dacă apuca Mititelu să vândă în zona respectivă, putea să se construiască vreun supermarket acolo, după care ne duceam noi să-i expropiem anul viitor. Ne-ar fi costat de trei ori mai mult!
Dacă începeam procedurile de expropiere, ne costa oricum mai mult decât suntem noi dispuşi să dăm anul acesta, când ştim că Mititelu e cu apa la gât, iar dacă nu, anul viitor, oricum va vrea dublu! Deci, una este să-l iei la un milion şi jumătate de euro, alta e să-l iei la trei milioane de euro, cu cât va vinde pentru alţii. Ne interesează drumul şi, dacă îl lăsăm pe el să vândă şi, să zicem, face cineva un mall acolo, anul viitor când ne ducem să expropriem, gândiţi-vă ce iese! Nu e mai bine ca, fiind teren viran, să iau acum partea care mă interesează, unde se va face drumul. Şi după, să vândă cui vrea el şi pentru ce anume vrea? Pentru că eu ştiu că din noiembrie are firme mari care vor să cumpere acolo“, a continuat Olguţa.
Să ne oprim asupra acestor declaraţii. Preţurile sunt jos în piaţă de câţiva ani. Apoi, dacă tot a stabilit preţul tranzacţiei la 1,5 milioane de euro, deci 50 de euro pe metrul pătrat, atunci care mai este rolul acelei comisii de negociere care va fi înfiinţată? Şi cine va evalua preţul de la care va începe negocierea dacă primarul s-a pronunţat deja asupra lui?
Primăria îi plăteşte lui Mititelu datoriile şi îi şi mulţumeşte
Mergem mai departe cu declaraţiile. „În al doilea rând, noi îl vom obliga, dacă facem această tranzacţie – pentru că există un «dacă»: va trebui să trecem de consiliul local, iar după, va trebui să trecem de toate celelalte formalităţi legale – altă obligaţie a lui ar fi ca el să suporte PUZ-ul de pe Balta Craioviţei. E un PUZ în care noi spunem ce vrem să facem – o zonă de agrement exact cum am gândit-o eu în campania electorală – şi zonă comercială, dar şi de birouri. Ei bine, PUZ-ul ne-ar costa pe noi 200.000 de euro, bani pe care nu-i vom mai plăti, pentru că va fi obligaţia vânzătorului să-l facă şi să-l doneze municipalităţii. În al treilea rând, ca şi avantaje: la ora actuală, societatea Cetatea Banilor este în insolvenţă. Noi, dacă vrem s-o executăm ca şi primărie, nu avem ce să luăm din ea. Deci, rămânem fără nici un ban. Însă, banii respectivi, dacă îi dăm noi, a doua zi ni se întorc în cont 40%. De ce? Pentru că aproape 500.000 de euro sunt datoriile pe care le are societatea respectivă la bugetul municipiului Craiova.
Punând una peste alta, o să vedeţi că preţul terenului ajunge undeva la 10-15 euro/mp, ceea ce, zic eu, nu e rău deloc. Sigur că alăturarea de Mititelu, că vrea Olguţa să dea tunuri financiare vinde bine. Dar eu vă spun că, la ora actuală, aceasta chiar este o afacere pentru municipalitate. Nu-mi e frică să-mi asum răspunderea pentru această tranzacţie, atunci când se va face, le-am spus-o şi consilierilor locali. Au ajuns şi ei la concluzia că este o oportunitate şi este un lucru bun şi absolut necesar.
Şi de ce să nu amintim în ultimul rând faptul că vom avea echipă la Craiova! Că Mititelu, în sfârşit, nu va mai găsi nici un alt argument să spună că nu poate să facă echipă! Alte municipalităţi dau bani special de la bugetul local să susţină echipe de fotbal. Ce este rău că municipalitatea craioveană se alege şi cu un teren din această afacere? Eu zic că nu-i nimic rău, ba chiar dimpotrivă…“, a pus Olguţa batista pe ţambal.
Logica se frânge undeva. Olguţa spune că primăria nu ar fi recuperat nici un ban de la firma în insolvenţă, deci e mai bine să dai bani din bugetul local ca firma să-şi achite datoriile şi încasezi şi tu o parte din ei. Curată afacere. Şi mai amuzant este faptul că primarul consideră că, după ce îi va cumpăra terenul, Mititelu nu va mai avea motiv să nu facă echipă. După calculele noastre, acesta va rămâne cu circa un milion de dolari la dispoziţie după ce îşi va achita dările către stat, bani care nu îi ajung după cum ne-a declarat el. „Cum să faci echipă cu un milion de dolari?“, a precizat el luni pentru GdS. Deci, va avea motiv să nu facă echipă, în ciuda declaraţiilor Olguţei.
Legea exproprierii – un moft pentru primar
Întorcându-ne la primar, o declaraţie ne-a uimit peste măsură. Întrebată dacă este sigură că se poate face drum pe acolo (nu există nici un studiu despre adâncimea apei, compoziţia solului etc.), Olguţa a răspuns ca la grădiniţă: „Asta a fost întrebarea pusă şi de consilieri, la care domnul arhitect Ştefârţă a spus că nu s-a întâlnit spaţiu pe planetă pe care să nu se poată construi!“. Corect, dar cu ce costuri? Şi acum ajungem la partea cea mai grea a problemei care i-ar putea pune pe procurorii DNA să caute atent în documente.
Olguţa spune că nu apelează la procedura exproprierii, deoarece ar costa oraşul de trei ori mai mult. Legea însă spune altceva. Să explicăm. Achiziţia terenului nu se face doar de dragul achiziţiei, ci are ca finalitate construirea unui drum care să fluidizeze traficul. Ei bine, construirea oricărui drum de interes local, aşa cum va fi cel dintre strada Râului şi Tineretului, pe un teren care nu aparţine autorităţii administrative se face obligatoriu pe baza Legii exproprierii nr. 255/2010 – exproprierea pentru cauză de utilitate publică. La articolul 1, legea spune care sunt lucrările declarate de utilitate publică, unde, printre altele, regăsim şi „lucrările de construcţie, reabilitare şi modernizare de drumuri de interes naţional, judeţean şi local“. Legea nu-i convine Olguţei din mai multe motive. Exproprierea o face guvernul prin hotărâre, preţul este stabilit de un evaluator care ţine cont de grila notarilor publici, şi nu de preţul pieţei, procedura este îndelungată, iar Mititelu nu mai are răbdare. Trebuie făcut studiu de prefezabilitate, de fezabilitate, proiect tehnic, proiect de expropriere etc. La toate proiectele legate de drumuri, finanţate din fonduri europene, s-au făcut mai întâi aceste proiecte care au inclus şi partea de expropriere. De unde ştie primarul că, apelând la această procedură, preţul va creşte de trei ori? Dacă, de fapt, este invers, aşa cum s-a întâmplat în toate cazurile? Ca să nu mai vorbim de faptul că aplicarea procedurii exproprierii este obligatorie în cazuri de lucrări de utilitate publică. Iar construirea acestui drum se încadrează în această categorie, după cum reiese şi din raportul Direcţiei de Patrimoniu a primăriei care recunoaşte că achiziţia terenului se face în vederea construirii unui drum.
Dacă pe consilierii locali Olguţa pare să-i fi convins pe deplin, cu procurorii sau cu inspectorii Camerei de Conturi discuţiile s-ar putea desfăşura altfel.
