În Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Craiova este agitaţie chiar şi în afara orelor de vizită. Accesul aparţinătorilor la bolnavii internaţi se face fără nici un fel de probleme, atâta timp cât aceştia urcă la saloane sau la secţiile de terapie intensivă cu plăsuţa de medicamente sau materiale sanitare, cumpărate la solicitarea medicului curant sau a asistentelor. Căratul medicamentelor necesare tratării bolnavului internat este o practică obişnuită la cel mai mare spital din Oltenia, acceptată de familiile pacienţilor.
În acelaşi timp, SCJU Craiova face lunar achiziţii de medicamente şi materiale sanitare, care se folosesc pentru a trata bolnavii internaţi şi care apar automat în raportările făcute către Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) pentru fiecare caz rezolvat. Şi atunci apare o mare dilemă: care dintre toate aceste medicamente sunt uzitate în tratarea bolnavului, ale spitalului sau ale pacientului? Sau ambele? Şi încă un aspect care naşte suspiciuni: chiar toate aceste medicamente şi materiale sanitare fac parte din medicaţia pacientului internat?
De fiecare dată când am pus această întrebare conducerii spitalului, răspunsul a fost același: bolnavii sunt tratați cu medicamentele existente în farmacia spitalului și că din aceasta nu au lipsit vreodată medicamente precum antibioticele. Nu am pus niciodată la îndoială vorbele conducerii. Cum nici faptul că, pentru tratarea unor pacienți aflați în stare gravă, spitalul cheltuieşte mult mai mult decât primește de la CAS ca decont pentru un caz rezolvat. Și atunci și efortul financiar al bolnavului, venit ca un mic ajutor pentru spital, în comparaţie cu costul real al tratamentului, nu ar părea un capăt de țară pentru acesta. Mai ales că de fiecare dată aparținătorii nu au nimic de obiectat atunci când se văd puși să plătească pentru tratamentul bolnavului.
„Având în vedere că pentru un singur caz internat la Terapie Intensivă, costurile spitalului pot depăși și 10.000 de lei, în funcție de numărul de zile – fiind vorba de un tratament scump pe care pacientul nu și-l poate permite, faptul că familia mai cumpără unele medicamente ieftine, nu credem că ar fi chiar așa o problemă. Se știe bine, și o spune chiar și ministerul, că sistemul de sănătate este subfinanțat. Și atunci ce ar prefera pacientul? Să-l tratăm numai cu ampicilină și paracetamol sau să le cumpere el la nevoie, iar spitalul să-i asigure medicamentele de ultimă generație, pe care oricum nu și le-ar putea permite?“, s-au întrebat unele cadre medicale. Dar de ce pacientul trebuie să cumpere până și tifon, vată, leucoplast, seringi, ca să nu mai spunem de serul perfuzabil, am întreba noi?
Reţetele din spital, date din… comoditate
Deși la Spitalul Județean de Urgență Craiova puține persoane internate scapă fără să plătească pentru medicamente, materiale sanitare și chiar unele analize, această realitate fiind valabilă uneori și în cazul unor angajați ai spitalului care au pe cineva din familie în postura pacientului, nimeni nu o recunoaște oficial. Bolnavii se feresc să vorbească, chiar și după externare, de teama modului în care vor fi tratați la o eventuală nouă internare, iar medicii evită subiectul. Toți o iau ca pe o obișnuință, ca pe o obligație sau ca pe o… comoditate a rezidenților (?!).
„Pot să vină zilnic la poarta spitalului tiruri de medicamente, de materiale sanitare că rețete tot se vor da bolnavilor internați. De ce? Pentru că așa s-a împământenit. Decât să se verifice stocul din farmacie, mai bine se scrie repede o rețetă. Este mai la îndemână, poate din comoditate, poate din neștiință. Asta fac mai mult rezidenții“, spun surse din cadrul spitalului. Bine, rețete este impropriu spus, pentru că este vorba de acele hârtii pe care medicii scriu repede numele medicamentelor sau materialelor sanitare și care ajung în farmacii fără parafă sau cu parafă, dar fără semnătură. Hârtii care nu ar trebui luate în seamă de farmacii, dar interesul economic primează în față respectării legislației în vigoare.
Dar cum nici de alte texte de lege nu se ţine seamă, precum cel care spune că „spitalele sunt obligate să suporte pentru asiguraţii internaţi în regim de spitalizare continuă şi în regim de spitalizare de zi toate cheltuielile necesare pentru rezolvarea cazurilor respective, inclusiv pentru medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice“, faptul că farmaciile eliberează astfel de medicamente nu mai miră pe nimeni. Și nici legea, care spune că bolnavul trebuie „să beneficieze de rambursarea tuturor cheltuielilor efectuate pe perioada spitalizării cu medicamentele, materialele sanitare şi investigaţiile paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală“ nu mai are vreo importanță, atâta timp cât această rambursare se face „în baza unor documente medicale întocmite anterior de doctorul curant din secţia în care bolnavul a fost internat şi avizate de şeful de secţie şi de managerul spitalului“, acte care nu se întocmesc niciodată într-un spital precum SCJU Craiova.
Și nici nu ar avea cum, atâta timp cât nimeni nu recunoaște oficial că în spital pacienții internați își cumpără singuri tratamentul. Sau o parte a lui… Nici măcar medicii rezidenți, în ograda cărora s-a aruncat pisica moartă, nu comentează subiectul. Neoficial recunosc însă că de cele mai multe ori rețetele le scriu la solicitarea medicului curant… Dar asta nu e totul!
Unele medicamente nu sunt trecute pe necesarul secţiei
Dintre medicamentele care intră în spital, unele nu se găsesc în farmacia internă a unității medicale și nici nu au fost vreodată solicitate de șefii de secții, pentru a fi achiziționate. „Dacă nu au fost trecute pe necesarul secției, de unde să știe conducerea spitalului că este nevoie de ele?“, s-a întrebat, pe bună dreptate, un medic. Nu că dacă ar exista ar ajunge în mod obligatoriu la pacient, fără contribuţia personală a acestuia…
Cum se face că un medic recomandă frecvent un medicament, pe care „uită“ să-l treacă pe necesarul secției? De data asta, în nici un caz din comoditate! „Nu poți spune dacă un medic are vreun beneficiu de pe urma farmaciilor care vând produsul recomandat de el, dar există posibilitatea ca astfel de medicamente noi să le fi fost recomandate la diverse congrese internaţionale la care participă, iar prescrierea lor să le aducă beneficii, nu neapărat financiare“, spun surse din spital.
Pentru că nu există în farmacia spitalului, medicamentele respective nu pot apărea pe raportarea cazului rezolvat. Altfel ar trebui trecute ca și contribuție personală a pacientului, iar prin asta spitalul și-ar asuma indirect obligația de a le deconta bolnavului. Ele sunt însă trecute pe foaia de observație a pacientului, un document de uz intern, unde se menționează toată medicația persoanei internate. „Este normal să fie trecute, pentru ca orice medic să știe ce i s-a administrat bolnavului respectiv. Medicul de gardă, spre exemplu, înainte de a interveni în vreun fel, trebuie să consulte foaia de observație, să nu cumva să-i dea pacientului vreo doză mai mare de medicamente“, susțin surse din sistem.
Se întorc unele medicamente în farmacii?
Din toate acestea, ar mai rămâne, totuşi, o întrebare. Oare chiar toate medicamentele, ale spitalului și cele cumpărate de pacient, sunt folosite în tratarea bolnavului? Unii spun că nu. Surse din spital ne-au dezvăluit că sunt cazuri în care medicamentele cumpărate de bolnav, mai exact de aparţinătorii acestuia (pentru că este vorba mai mult de pacientul ajuns la Terapie Intensivă, acolo unde nu realizează ce tratament i se aplică, iar familia nu are acces) nu ajung în medicaţia celui internat.
De obicei, tratamentul făcut la Terapie Intensivă este de ultimă generaţie, costisitor pentru pacient. Şi atunci de ce mai apar bileţelele cu medicamentele recomandate din aceste secţii, care se înmânează din uşă aparţinătorilor? Răspunsul este dat tot de sursele noastre: „Nu toate aceste medicamente ajung la bolnav. O parte se pare că se întorc în farmacii a doua zi sau peste câteva zile, când se strâng mai multe. Şi toată lumea are de câştigat. Farmacia le mai vinde o dată, iar cei care le aduc au şi ei procentul lor“. Oare chiar aşa să fie?
