După experiența trăită timp de o noapte pe holurile Terapiei Intensive, cu adevărat inumană pentru aparținătorii pacienților, am încercat o experiență similară și la Urgență. Locul unde nu doar aparținătorii se plâng de chinurile pe care sunt nevoiți să le îndure, ci și medicii. Mai ales când este vorba de o Unitate de Primiri Urgențe (UPU) cum este cea a Spitalului Clinic Județean de Urgență (SCJU) Craiova, unde la fiecare 24 de ore se prezintă, în medie, 500 de persoane.
Pentru a rezista o noapte aici ai nevoie de nervi de oțel, atât ca aparținător, cât și ca medic sau asistent. Am trecut printr-o astfel de experiență în noaptea de 12 spre 13 martie, după o „gardă“ de 12 ore la UPU Craiova. Cum au decurs lucrurile, aflați din cele ce urmează…
La ora 20.30, când am intrat de „gardă“, Urgența era plină. La dispoziția pacienților și a aparținătorilor acestora sunt trei medici în medicină de urgență, doi primari și unul specialist, patru asistenți în triaj, și tot atâția în fiecare din zonele de traumatologie, resuscitare și monitorizare. Pe secțiile din spital sunt de gardă 12 medici de diverse specialități, în așteptarea unei solicitări din Urgență. Foarte importanți în acest angrenaj sunt și medicii rezidenți, chiar dacă ei nu fac nimic fără aprobarea medicului din UPU, dar și brancardierii, care transportă pacienții în ariile din Urgență, pe secții sau pentru investigații (radiologie, computer tomograf), tot ei venind de cele mai multe ori și cu rezultatele.
Și „războiul“ începe. Fusesem avertizaţi dinainte că „va fi o experienţă traumatizantă“, dar lucrurile nu au stat chiar aşa. Este adevărat că am avut parte de o „noapte liniştită“, după cum au tras concluzia medicii la raportul de gardă. „Să fi venit într-o noapte din weekend sau lunea, să fi văzut atunci aglomeraţie!“, ne-au spus aceştia. Aglomeraţie a fost totuşi şi marţi noapte, dar cu puţine cazuri grave, nici unul de „cod roşu“. Dacă ai câştigat lupta cu oboseala care se acumulează în cele 12 ore, ca medic îţi mai trebuie doar o răbdare de fier. La fel se poate spune însă şi despre unii pacienţi ajunşi la UPU, care sunt nevoiţi să aştepte patru, cinci sau chiar şase ore până să li se pună un diagnostic. Unii sunt duşi la resuscitare, iar apoi la monitorizare, alţii trec mai întâi prin zona „medicale“, spre disperarea şi chinul aparţinătorilor, care aşteaptă şi ei verdictul medicilor, fie în picioare, rezemaţi de un perete, fie pe scaunele din Urgenţă.
„Ce să aşteptăm, sfârşitul?“
Nici nu îţi începi bine tura de noapte, că încep să vină tărgile cu pacienți aduși cu ambulanța. Pe lângă aceştia, mult mai mulți ajung pe picioarele lor sau aduși de familie în brațe (în cazul copiilor) sau cu cărucioarele luate de la UPU. „Nu mă simt bine, mă doare capul, stomacul, am grețuri și vărsături“, „Mă doare rău piciorul, am glezna umflată și nu pot călca în picior“, „Am avut un coș, l-am stors și mi-a ieșit ceva la față“, „Mi-a apărut ceva pe gât“, „Am căzut la fotbal şi mă doare mâna“, sunt doar câteva dintre problemele cu care pacienţii s-au prezentat la Urgenţă. Sunt preluaţi de asistenţii din Triaj, li se ia tensiunea şi sunt poftiţi pe un scaun în sală. „Mergeţi şi aşteptaţi să vă strige o colegă“, este mesajul care dă startul orelor de aşteptare, pentru unii mai multe, pentru alţii mai puţine. „Ce să aşteptăm, sfârşitul?“, se întreabă un pacient. Este strigat repede şi trimis în spital, la Oftalmologie, de unde coboară după circa 20 de minute, cu ochiul drept bandajat. Alţii rămân însă în aşteptare.
Medicii de urgenţă stau mai mult prin ariile de resuscitare. Se uită pe foile de observaţie şi dau indicaţii asistentelor şi rezidenţilor. Nu-i iartă nici pe aparţinătorii care stau pe culoarul cu resuscitarea şi monitorizarea şi îi poftesc în sala de aşteptare. „Nu aveţi voie aici, blocaţi accesul tărgilor. Vă anunţăm noi dacă este ceva“, le spune un medic, iar aparţinătorii se conformează. Între timp, la Urgenţă tot vin pacienţi, unii însoţiţi de alte şapte, opt persoane, pe care cei de la pază reuşesc să le convingă să aştepte afară. Ambulanţa aduce şi un bătrân, însoţit de fiică şi de două asistente angajate ale unui centru pentru persoane vârstnice unde acesta era îngrijit. Pacientul a fost externat din Spitalul Judeţean de dimineaţă, dar asistentele l-au adus înapoi, de data aceasta la UPU, după ce au constatat existenţa pe aproape tot corpul a unor escare (cruste negricioaseă care se formează în urma mortificării unor ţesuturi superficiale ale organismului, ce apar de regulă la pacienţii care sunt nevoiţi să stea o perioadă mai lungă de timp la pat sau în scaun cu rotile – n.r.).
De aici se iscă o discuţie aprinsă între medicul din Urgenţă şi asistentele care l-au adus pe bătrân. „Nu avem mediu steril unde să-l îngrijim“, explică acestea. „Nu e nevoie, escarele se tratează şi la domiciliu“, le răspunde medicul. „Dar nu le-a făcut la noi!“, spun asistentele. „Dar nici la mine, la Urgenţă! Nu e treaba mea cum a fost tratat în spital, dar în situaţia lui ar fi trebuit să aibă cineva grijă permanent de el“, replică medicul. Pacientul rămâne la UPU pentru a fi văzut de medicul plastician de gardă şi a fi curăţat chirurgical.
La Urgenţă, ca la gară
Scaunele sunt pline, dar uşile de la UPU se tot deschid. Ambulanţa aduce o femeie a străzii găsită sub o scară. Este preluată pentru consultaţii, dar devine agitată. Respinge pe toată lumea şi vrea să fugă. Este oprită de asistenta de pe ambulanţă. „Mă bagi în puşcărie dacă pleci şi păţeşti ceva, treci imediat aici!“, îi spune aceasta. Femeia acceptă până la urmă să fie tratată. În Urgenţă îşi face apariţia şi soţul acesteia, şi el un om al străzii. Ţine în mână un fierăstrău. Agenţii de pază reacţionează, dar omul nu dă semne că ar fi violent şi iese afară la prima rugăminte.
La scurt timp, alt pacient, care până atunci stătuse liniştit pe scaun, îşi pierde răbdarea. „Nu mai pot de dureri, vreu să mor!“, urlă acesta şi fuge spre uşă. „Hai să mor la mine acasă, că nu am sute de milioane să mă bage ăştia în seamă“, se adresează el aparţinătorului. Obişnuit poate cu excesele acestuia, aparţinătorul rămâne calm. Se duce după el afară şi îl convinge să revină. „Vi s-a făcut un calmant în salvare, aveţi răbdare“, i se adresează pacientului o asistentă de pe ambulanţă. Este dus în aria de consultaţii medicale. După o perioadă, revine în sala de aşteptare cu flexura şi perfuzia în mână. Mai iasă pe afară, se mai agită puţin, apoi revine pe patul din aria medicală. Toate acestea se întâmplă în jurul orei 23.00. În cele din urmă, omul se linişteşte şi adoarme. Va părăsi Urgenţa spre dimineaţă, în tot acest timp aparţinătorul rămânând pe un scaun, în sala de aşteptare.
Când credeai că se va lăsa liniştea, în scenă a reapărut femeia adusă de pe stradă. Iese valvârtej afară, motivând că vrea să-şi vadă soţul şi copii, dar profită de escapadă pentru a fuma o ţigară. Bea şi o cafea şi revine la tratament. Mai face câteva astfel de ieşiri, până când devine tot mai greu de stăpânit. În jurul orei 3.00, este scoasă din Urgenţă, dar femeia nu pleacă până nu-şi ia şi sticla de vin, bine pitulată pe afară.
Pentru medicii şi asistentele din UPU, astfel de incidente au devenit un lucru obişnuit. La fel cum se întâmplă cu cazurile sociale. Printre pacienţi şi aparţinători îşi fac loc seară de seară şi oameni care „locuiesc“ în spital. Sunt cunoscuţi de personalul medical şi lăsaţi în pace. Unii sunt şi îngrijiţi la nevoie, dar restul vin aici doar pentru a avea un loc cald unde să doarmă. Spre dimineaţă, aceştia pot fi văzuţi dormind pe scaune, pe cărucioare sau pe băncile de pe holul cu computerul tomograf.
„Parcă ai fi Gazeta de Sud, să afli prima toate ştirile“
Este trecut cu mult de miezul nopţii, dar Urgenţa nu se goleşte. Un pacient pare sătul de toată plimbarea dintr-o arie în alta, de mai bine de şase ore, dar merge pe mâna medicilor. A tot fost consultat, inclusiv de cardiologul de urgenţă, dar nu i s-a pus un diagnostic, pentru acest lucru fiind menţinut în aria de monitorizare. O bătrână de 83 de ani, adusă pentru dureri la picior, în urma unei căzături, a fost găsită cu grave probleme cardiace. Însoţitorilor li se spune acest lucru, iar medicii nu se grăbesc să intervină în vreun fel până nu o stabilizează.
Asistentele se plimbă dintr-o arie în alta, cu probele de sânge recoltate de la pacienţi. Medicii se concentrează mai mult pe urgenţele majore. O pacientă care stă de ore bune în Urgenţă este trecută din aria medicală în cea de resuscitare. Se deplasează singură şi nu înţelege de ce trebuie să aştepte atât pentru un verdict. A avut însă recent o gravă problemă medicală, iar medicul de urgenţă cere o reevaluare a stării sale de sănătate.
Cei mai activi par însă brancardierii, care sunt într-un du-te-vino continuu. Doar unul este pe aria de consultaţii şi pacienţii trebuie să mai aştepte uneori şi după el. Îl surprindem împingând la un căruţ pe care stă un pacient ce depăşeşte 120 kg. Îl duce la Radiologie, îl aduce, îl duce apoi la Ortopedie. „Cu grijă, domnule pacient, să nu cădeţi pe micul nostru Hercule că-l faceţi poster“, glumeşte medicul ortoped, văzând diferenţa mare de gabarit dintre pacient şi brancardier.
Şi la Pediatrie este înghesuială. O fetiţă de vreo 12 ani îşi aşteapăt rândul, alături de mătuşa ei. La un moment dat, în Urgenţă mai apare un copil, ţinut în braţe de tatăl lui, care se îndreaptă spre aria de consultaţii. Fetiţa dă să fugă şi ea după noul pacient, dar este prinsă de mână de mătuşă. „Stai potolită aici, că nu ştiu ce-ţi fac! Parcă ai fi Gazeta de Sud, să afli prima toate ştirile. De asta te-ai şi îmbolnăvit! Cred că ai ceva la cap, psihic nu eşti sănătoasă“, îi spune aceasta.
Încet, încet, sala de aşteptare se goleşte. În jurul orei 5.00, la Urgenţă mai sunt doar câţiva aparţinători, cei ai pacienţilor rămaşi în monitorizare. Agitaţia începe însă de la ora 7.00, când se schimbă tura. Nici nu apucă bine medicii şi asistentele să-şi ia posturile în primire şi să se facă raportul de gardă, că pacienţii încep să vină. Este o nouă zi de muncă pentru cadrele medicale şi poate încă una de chin şi aşteptare pentru pacienţi şi aparţinătorii lor.
Cifrele nopții la UPU
Bilanțul după o noapte la Unitatea de Primiri Urgenţe: 288 de prezentări la Urgență, din care 70 de internări. Pe ariile din Urgență și în secții, cifrele au fost următoarele: 191 de urgențe minore, din care 113 medicale (22 de internări) și 78 pe traumatologie (8 internări); 14 urgențe majore (pe resuscitare/monitorizare) – 10 internări; 21 de prezentări la Obstetrică-Ginecologie – 16 internări; 48 de prezentări la Pediatrie – 13 internări; 14 prezentări la Stomatologie – o internare. S-au recoltat 115 probe pentru laboratorul de analize medicale și s-au făcut 218 radiografii și 15 tomografii. „Dacă vă uitaţi la raportul prezentări – internări, vă daţi seama cât la sută reprezintă, de fapt, urgenţele, din numărul celor care vin zilnic la UPU“, susţin medicii..
