Părinţii unui băiat din comuna doljeană Pieleşti luptă pentru viaţa copilului lor. Nu cer ajutor financiar, doresc doar ca băiatul să fie consultat amănunţit de o echipă de medici specialişti, care să îi poată face şi o tomografie, în urma căreia să primească un tratament adecvat. Se leagă de orice rază de speranţă pentru a nu-şi mai vedea copilul suferind. Problema este simplă la prima vedere, în realitate însă, conform medicilor, nici o clinică de imagistică din Craiova nu are anestezist pentru copii.
Vera Răceanu are 32 de ani. Locuieşte în satul Câmpeni, comuna Pieleşti, împreună cu soţul şi cei doi copii. Nota 5 pe care băieţelul lor, Ştefan Andrei, a obţinut-o la naştere, şi suflul sistolic de grad IV nu i-au făcut însă pe părinţi să îşi piardă speranţa că vor avea un copil normal. „S-a născut prematur, cu un suflu sistolic, drept pentru care a primit Apgar 5. Era ceva mai întârziat faţă de copiii de vârsta lui. A stat în şezut în jurul vârstei de un an, a început să meargă bine pe la doi ani, a început să articuleze pe la vârsta de trei ani. Începuse să alerge pe stradă, toţi vecinii ştiu asta. L-am dat chiar la o grădiniţă normală. Am mers apoi la LSM (Laboratorul de Sănătate Mintală – n.r.) să vedem care este problema de nu vorbeşte bine, aflasem că dacă ne internăm va beneficia de ore de logopedie. Ni s-au recomandat tratamente pentru dezvoltarea creierului, însă observam că în loc să meargă spre bine, starea de sănătate a copilului se agrava. Devenea de la o zi la alta mai agitat. Am aflat atunci de la medici că ar fi suferit o convulsie. Din acel moment, am mers periodic la spital. A fost diagnosticat cu retard psihic sever. La nouă ani, l-am înscris la Şcoala Specială «Sf. Mina» din Craiova, în regim de internat. Mergea în picioare bine atunci şi îl luam acasă doar la sfârşit de săptămână. Ne-am căit mai târziu că l-am dus la această şcoală. L-am luat de acolo deshidratat, nu mai mergea, starea lui se agravase vizibil“, a povestit femeia.
Ştefan are acum 13 ani. Singurul cuvânt pe care reuşeşte să îl spună este „apă“, şi acesta cu mare greutate. Zi şi noapte ţipă de durere, este extrem de neliniştit, iar părinţii îl privesc neputincioşi. A fost operat de scolioză, poartă corset ortopedic toracic şi merge cu mare greutate şi numai dacă este susţinut. „Simt că de-a lungul anilor a primit tratament care nu l-a ajutat. Nu înţeleg nici cum au ajuns medicii la concluzia că a suferit convulsii. În cei 13 ani, băiatul meu nu a făcut nici o criză. Nu i-a fost făcut nici un tomograf până în prezent, deşi am solicitat acest lucru în nenumărate rânduri. Sper ca în urma unui consult tomografic să descoperim ce s-a întâmplat la nivelul creierului copilului meu. Vreau să nu mă simt vinovată că i-am administrat, sfătuită de medici, tratamente peste tratamente, care nu au adus nici o schimbare. Ultima dată când am implorat medicii să îi facă un tomograf, mi-au spus să căutăm un anestezist cu care să venim, pentru că altfel nimeni nu se bagă să-i efectueze investigaţii. Nu vreau decât ca o clinică din ţară sau o echipă de medici să îl consulte amănunţit, să îi stabilească un tratament, pentru ca băiatul nostru să nu mai fie atât de agitat. Este inuman pentru nişte părinţi să îşi vadă copilul urlând de durere. Plângem alături de el, mai mult nu putem face“, a adăugat Vera Răceanu.
Părinţii se leagă de orice speranţă
Am luat legătura cu un specialist de la Clinica de Neuropsihiatrie Infantilă din Craiova. Din nefericire însă, pentru copiii cu retard psihic sever, medicii nu au reţete minune. Celula nervoasă este singura care nu se poate reface. „Este trist, ştiu, dar trebuie ca părinţii să ştie şi să accepte realitatea. Conform actelor medicale, copilul a avut o întârziere neuro-psiho-motorie încă de la naştere. Un astfel de copil trebuie monitorizat, periodic are nevoie de control. Foarte important este şi ceea ce fac părinţii acasă, pentru că aceşti copii au nevoie de recuperare. Tocmai de aceea, îi sfătuiesc să solicite servicii de recuperare la centrele din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj. În ceea ce priveşte realizarea unui control tomografic, este foarte dificil. În Craiova, nici un centru de imagistică nu are anestezist pediatru. Chiar zilele acestea, am avut, de exemplu, o pacientă, o fetiţă care de două ori a fost transportată pentru tomograf la una din clinicile de imagistică cu care spitalul are contract, însă nu i-au putut realiza tomografia deoarece nu au putut să o liniştească. În această situaţie se află nenumăraţi părinţi, care ne solicită disperaţi tomografii. Este foarte dificil, mai ales că este vorba de copii cu probleme neurologice, foarte agitaţi. Fără un anestezist, este practic imposibil de investigat tomografic un astfel de copil. Ce nu ştiu părinţii este însă faptul că nici un tomograf nu aduce, de cele mai multe ori, noutăţi unui medic. La tomograf se pot vedea doar atrofiile cerebrale…“, a precizat medicul primar psihiatrie pediatrică Mirela Matican.
