17.8 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalCea mai veche revistă olteană

Cea mai veche revistă olteană

Într-un număr vechi al Arhivelor Olteniei, C.D. Fortunescu le povestea cititorilor despre cea mai veche revistă apărută în zona noastră, Vocea Română.
Cum era şi natural faţă de importanţa Craiovei ca şi centru administrativ, politic şi cultural al Olteniei, începe Fortunescu, „cea d’intâi revistă didactică – cea d’intâi revistă chiar, în accepţiunea de azi a cuvântului, – apărută în acest colţ de ţară, este o publicaţie craioveană: Vocea Română”.

„Ideie şi sentimente românesci”

Ea a apărut la 5 iunie 1880, „în Tipo-Litografia naţionale Ralian Samitca. Revista, fără copertă, se înfăţişează foarte frumos, în formatul ei de 27×18, pe o hârtie destul de bună şi cu caractere curate, citeţe“. Pe frontispiciu, sub titlu, stătea scris că este în numere de câte o coală, deocamdată în intervale nedeterminate. „De-alături, ca o indicaţie de cum va fi directiva acestei publicaţii în ce priveşte şi fondul, şi forma, se citeşte la stânga: «Ideie şi sentimente românesci», iar în dreapta: «Limba eclectica, pura şi correcta». Mai jos se adaugă că preţul unui număr de revistă e de 60 de bani, iar abonamentul pe un an e de 10 lei“.
Sub acea primă formă din Vocea Română au apărut trei numere: primul la 5 iunie 1880, al doilea la 10 noiembrie şi al treilea la 5 decembrie în acelaşi an. Primul articol al revistei, „Advertimentu preliminariu“, „e semnat de G.M. Fontaninu şi L.Cl. Raymond. Din el aflăm că «Glubulu professorale» al profesorilor şi institutorilor din Craiova s’a înfiinţat în anul 1879, cu un statut în regulă, care prevedea ţinerea unei conferinţe în fiecare sâmbătă, cu privire la literatură în genere şi în special la limba română, istorie, pedagogie şi geografie.

Schimbări de-a lungul timpului

În faza sa a doua, publicaţia craioveană, după o întrerupere de doi ani, „apare la 15 noemvre 1882 într’un format puţin mai mare, 29×21, tot în coale de 16 pagini, modificându-şi aproape cu totul ortografia, modernizând-o relativ – în sensul acelei a Academiei din 1881“. În revistă semnau nume precum Ion Bombăcilă (profesor de filosofie), Gheorghe Chiţu, B.P. Hasdeu, Ştefan Constantinescu (inginer), Th. Macinca (fost director al Şcolii de Comerţ), Ion Nicolescu (profesor de română) şi mulţi alţii.
În faza sa cea din urmă, Vocea Română se înfăţişează ca Revista corpului profesoral din Craiova, în formă de carte, exact ca Arhivele Olteniei, având şi o copertă colorată. „În acest al doilea an al apariţiei sale, Vocea Română a ieşit, dela 15 ianuarie până la 15 septembrie 1884, de şapte ori, cele din urmă două numere fiind duble. De la 15 septemvrie revista încetează de a mai apare“.

Criza curentelor literare

În finalul articolului, Fortunescu încearcă să-şi ceară un soi de scuze, dar şi să tragă un semnal de alarmă. „Dacă am dat acestei publicaţii didactice o atenţiune mai mare de cum s’ar fi aşteptat cititorul, este pentru că Vocea Română, cea d’intâi revistă ce a apărut în Oltenia, înfăţişează în scurta ei existenţă un moment deosebit de interesant din istoria culturei noastre în general, a literaturei şi limbei noastre în particular: epoca de criză a trecerei dela un curent (cel vechiu latinist) spre altul (cel modernist). Ea va mai fi însemnând că, întrecut caşi în vremea de azi, în Craiova caşi aiurea, aceiaşi slujitori modeşti şi harnici, – albine strângătoare de miere într’un stup prea îmbulzit de trântori-, corpul învăţătoresc a fost întotdeauna iniţiatorul şi îndrumătorul orcărei activităţi culturale în ţara noastră”.
Pentru Istoria Craiovei, „Vocea Română este un bogat magazin de documente şi informaţiuni cu privire la starea culturală a capitalei Olteniei de acum 40 de ani”.

George Fontanini, directorul revistei

George M. Fontanini, născut la Braşov în 1825, şi-a făcut studiile în Sibiu, Pesta şi Viena. La 10 decembrie 1851, a fost numit director al Şcolii Centrale din Craiova şi a rămas în funcţie până în 1881, cu o întrerupere de un an (1873-74). În vara anului 1881, a plecat la Bucureşti, bolnav fiind, şi a murit la 24 aprilie 1886. Fontanini a fost şi membru al Academiei Române. La liceu a predat latina, româna şi filosofia.

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS