24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalRomânia în cifre la 1923

România în cifre la 1923

N.I. Ionescu, directorul statisticii demografice, a scris un articol interesant în Arhivele Olteniei din 1923. Acesta trecea în revistă numărul locuitorilor şi cele mai importante zone şi oraşe din România acelei vremi.

Constituţia din prezent, dar şi cea de atunci prevedea, „după cum ştim cu toţii, diviziunea Administrativă a ţării în districte sau judeţe. Acelaş lucru sunt Bezircurile din Bucovina şi comitatele din Ardeal. Privind harta de azi, împărţirea pe judeţe vedem că ne oferă o înfăţişare stranie. Unele sunt imense, altele micşoare de tot. Diferenţa constă în întindere, în numărul comunelor şi în cifra populaţiei. Judeţele cu mai multe comune, şi cele cu locuitori mai numeroşi, sunt următoarele: în fruntea tuturor stă Bihorul, cu 431 de comune rurale, locuite de 420.000 de suflete, din care 268.000 curat româneşti! Îl urmează de aproape judeţul Hunedoara, cel din faţa Gorjului, având 425 de comune rurale, cu 298 mii locuitori, dintre cari 252 mii români“.

Ţara veche, Oltenia

Cu mai puţine comune, dar cu mai mulţi locuitori, urmau apoi judeţul Caraş-Severin, „vecinul Hunedoarei şi al Mehedinţilor, numărând 356 de comune rurale, cu 397 mii locuitori, dintre cari marea majoritate, adică 305 mii, români adevăraţi! Peste 300 comune nu mai găsim în toată ţara decât în judeţul Solnoc-Dobâca – exact 313 -, având 219 mii români. Una din cauzele că peste munţi se află judeţele cu cele mai numeroase comune este că, acolo, organizaţia administrativă, aşa cum am moştenit-o, dă numele de comună chiar unităţilor mici, acelor întocmiri de câteva case, cărora, în ţara de dincoace, le zicem sate“.
Urmând clasamentul celor mai populate judeţe, „vine ţara veche, şi anume Oltenia. Aci găsim că Mehedinţi ţine recordul, întrunind 168 de comune rurale, locuite de 271.000 de suflete, secondat de Dolj, cu 141 de comune, dar cu olteni mai numeroşi: 378.000. Luate, însă, după întinderea lor teritorială, clasificarea judeţelor noastre era alta. „Am alcătuit aici un tablou grafic, din care se poate vedea dintr’o privire ordinea descrescândă a judeţelor întregei ţări, după suprafaţa ce ocupă, în care intră şi suprafaţa oraşelor. Iată Caraş-Severin! Bănăţenii au dreptate să zică despre dânşii, în graiul lor pitoresc, că sunt «fruncea». Acest românesc şi romantic judeţ se întinde pe o suprafaţă de peste 11.000 de kilometri pătraţi. Dela un capăt la celălalt al vechii ţări, găsim al doilea judeţ, Tulcea, furnisorul peştelui şi minunatelor icre; apoi Cetatea-Albă, fiecare cu peste 8.000 km. p“.

Bucureştii, „între 6 şi 7 sute de mii locuitori“

Ionescu s-a ocupat puţin şi de oraşe, „din punctul acesta de vedere al mărimei şi deci al rândului lor, ca număr de locuitori. Exceptând Bucureştii, care, în calitate de capitală, ca întoate părţile lumi, e mai întins şi mai populat decât celelalte, – presupunem că azi întruneşte între 6 şi 7 sute de mii locuitori, pe o zonă de 140 km. p. – primul oraş din tot cuprinsul României-Noui este Chişinău, numărând peste 135 mii locuitori. Basarabia s’a unit cea dintâi cu Patria-Mumă şi tot ea ne oferă cel mai mare şi, pot zice, cel mai impunător oraş. Cernăuţii, capitala Bucovinei, stă în al doilea rând. El numără vreo 92.000 de suflete. Iaşii – fostul scaun al Moldovei – vine al treilea, având peste 80 mii locuitori. Câte şi trele oraşe sunt situate, dar, în Nord-Estul ţării. Urmează, apoi, cele 4 frumoase oraşe, cu înfăţişare occidentală, a căror populaţie se socoteşte între 65 şi 80 mii locuitori, şi anume, de sus în jos: Oradia-Mare, Clujul, Aradul şi Timişoara, aşezate ca nişte străjeri de veghe la hotarul apusean al ţării. Cam de aceiaş talie cu ele sunt şi importantele porturi dunărene Galaţii şi Brăila“.
Cel mai mic dintre capitalele de judeţ era „Miercurea-Cincului, care nu adăposteşte nici 3.000 de locuitori“. Dintre oraşele nereşedinţă, din întreaga Românie Nouă, cel mai mic era Baia de Aramă, cu vreo 1.600 de suflete. Pe lângă oraşele sub 50.000 de locuitori, şi „după capitala bogatei noastre regiuni petrolifere – Ploieşti – care numără cel puţin 60 mii suflete – vine îndată fosta reşedinţă a banilor Olteniei: Craiova. Aşa dar, pe scara descrescândă a oraşelor noastre, ea ocupă al 12-lea rang, dacă, repetăm, evaluările noastre corespund realităţii. Vedeţi, dar, cât de necesar ar fi recensământul, unul nou şi absolut serios“.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS