Carol Popp de Szathmary, născut la 11 ianuarie 1812, în Cluj, a fost un pictor și grafician transilvănean, primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Român și unul dintre primii zece fotografi din Europa. Primele studii le-a făcut în Transilvania, apoi a plecat la Pesta. A călătorit intens în țară și străinătate, de unde a adus numeroase imagini pitorești cu caracter de reportaj, dintre care cele executate în acuarelă se disting prin vervă, spontaneitate și poezie. Ca litograf, Szathmáry a lăsat un „Album cu vederi din Transilvania“ (1841), precum și portretele deputaților din Dieta Transilvaniei. În 1860, a realizat o hartă topografică a țării, iar opera sa mai cuprinde cromolitografii și acuarele înfățișând tipuri și porturi populare cu un caracter exclusiv documentar. A fost printre primii zece fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii. Prin aceasta, el este recunoscut ca primul fotojurnalist. În 1855, a primit patru medalii de la Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei, pentru albumele realizate și pentru activitatea sa fotografică. În 1860, a contribuit la înființarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociație culturală a maghiarilor din București. A încetat din viaţă pe 3 iulie 1887, în București.
