Primăria Craiova vrea să pună la pământ nişte magazine construite în… 1970, pe motiv că n-au contract pe terenul de sub construcţie
Cine crede că Primăria Craiova vrea să demoleze doar nişte barăci de tablă, aduse cu macaraua şi amplasate după ureche de nişte patroni, se înşală amarnic. Printre „chioşcurile“ vizate de aceste dispoziţii de demolare semnate de primăriţă se numără inclusiv construcţii de zidărie. Şi să nu vă închipuiţi că e vorba de vreo construcţie ridicată cu câţiva ani în urmă… În cel puţin două cazuri, sunt vizate un magazin şi un restaurant făcute în… 1970! Ele au aparţinut unor întreprinderi din vremea regimului comunist, privatizate după 1989, fără a se rezolva însă situaţia terenurilor de sub construcţie. Iar acum, municipalitatea se face că uită când au fost ridicate, ţinând-o una şi bună că trebuie făcute una cu pământul pentru că se află pe domeniul public sau privat al localităţii.
Construit de ILF în 1970, vândut de Legume-Fructe în 2003
Unul dintre aceste cazuri inedite este al firmei BIOMAR COM SRL, care deţine un magazin alimentar pe strada Popoveni, alături de intrarea în fostul Târg din Romaneşti. Magazinul cu pricina a fost iniţial o baracă metalică, ai cărei pereţi au fost căptuşiţi pe interior cu plăci de BCA. Înainte de 1989, acolo a fost un magazin alimentar al fostei Întreprinderi de Legume şi Fructe (ILF), unde se comercializau de la cartofi şi mere, la conserve şi băuturi. După Revoluţie, ILF s-a transformat în SC Legume-Fructe SA, care a început să-şi privatizeze magazinele. Mai întâi le-a închiriat unor întreprinzători, care le-au modernizat, apoi le-a scos la vânzare prin licitaţie publică. Câştigătorii licitaţiilor au fost, în cele mai multe cazuri, exact cei care deţineau deja aceste spaţii, în calitate de chiriaşi.
Aşa s-a întâmplat şi cu magazinul deţinut în prezent de BIOMAR. Firma l-a închiriat prin 1998, apoi, prin 2002, s-a pus problema vânzării spaţiului comercial. BIOMAR a semnat cu Legume-Fructe un contract de leasing imobiliar pe termen de un an, în baza căruia a plătit (în rate lunare) o parte din preţul magazinului (100.000.000 de lei vechi, plus TVA). În 2003, la sfârşitul acestui leasing, s-a stabilit valoarea reziduală a construcţiei, iar după achitarea ei, cele două firme au semnat un contract de vânzare-cumpărare a construcţiei, în care se menţiona că BIOMAR achitase integral preţul, de 112.700.000 de lei vechi, plus TVA.
„Magazinul nostru nu a fost adus cu macaraua“
În actul autentic întocmit la notarul Marinela Daniela Tudor nu se specifica însă nimic de terenul de sub construcţie. Reprezentanţii firmei au căutat, totuşi, o soluţie pentru a intra în legalitate, măcar sub forma unui contract de închiriere a terenului respectiv. În urma demersurilor BIOMAR, dar şi a altor firme aflate în situaţii similare, Consiliul Local Craiova a aprobat – la propunerea primarului Antonie Solomon – Hotărârea nr. 522 din 26 noiembrie 2009, prin care se decidea întocmirea unor contracte de închiriere pentru 32 de magazine (inclusiv BIOMAR) – „construcţii fără titlu“, după cum erau trecute în evidenţele Primăriei Craiova – dacă acestea obţineau certificate de urbanism şi autorizaţii de construire şi plăteau chiria pe teren pe trei ani retroactiv. BIOMAR a obţinut aceste documente, dar procedurile pentru semnarea contractelor de închiriere s-au sistat în primăvara anului 2010, imediat după ce a fost arestat Solomon. Şi au rămas aşa până în zilele noastre.
„Eu aş vrea să înţeleagă conducerea primăriei că magazinul nostru nu a fost adus cu macaraua şi amplasat acolo unde este, pentru că ni s-a părut nouă un loc potrivit. Nu e o construcţie făcută abuziv, ci este construit în 1970, pe vremea comuniştilor, iar noi l-am cumpărat de la SC Legume-Fructe, continuatoarea ILF. Chiar am vrut să găsim o soluţie pentru teren, dar până acum nu ni s-a oferit nici o variantă şi nu e vina noastră“, susţine Ofelia Bicică, administratorul firmei BIOMAR COM SRL Craiova.
„Drept de folosinţă asupra terenului pe toată durata construcţiei“
O situaţie asemănătoare o are un alt spaţiu comercial de pe strada Popoveni, aparţinând firmei CAMIROD SRL. Şi acesta a fost construit tot la începutul anilor ‘70, găzduind fostul restaurant Drum Bun de vizavi de Autogara Sud. Înfiinţată după Revoluţie, societatea COREALIS a scos la vânzare o parte din fostele active ale statului, printre care şi clădirea fostului restaurant Drum Bun. Imobilul a fost achiziţionat pe 6 februarie 2004 de SC CAMIROD SRL, care a făcut acolo o brutărie.
Actul de vânzare-cumpărare întocmit de notarul Doina Făurar are o prevedere interesantă şi inedită: COREALIS îi „transmite totodată cumpărătoarei şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent activului, pe toată durata construcţiei“. Mai mult, în contract se menţionează şi următoarea prevedere: „Cumpărătoarea are un drept de preferinţă la vânzarea terenului, după ce acesta va intra în proprietatea vânzătoarei prin obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în condiţiile HG 834/1991“. Doar că firma COREALIS nu s-a obosit până acum să obţină acest drept de proprietate, aşa că situaţia terenului de sub magazin a rămas incertă.
Pentru a scăpa de sub semnul acestei incertitudini, Ioana Segărceanu, în calitate de administrator al brutăriei CAMIROD, a solicitat Primăriei Craiova în primăvara anului 2007 să găsească o formă prin care să intre în legalitate în privinţa ocupării terenului de sub construcţie. Pe 21 mai 2007, Primăria Craiova i-a răspuns că „terenurile aparţinând domeniului public local se concesionează numai prin licitaţie publică, în conformitate cu OUG nr. 54/2006 şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajarea teritoriului“. Pentru licitaţie, însă, terenul ar trebui să fie liber. Drept urmare, Primăria Craiova s-a gândit să dărâme o construcţie veche de 40 de ani, ca să poată scoate terenul de sub ea la licitaţie…
Un drept de proprietate nevalorificat
Juriştii Prefecturii Dolj au refuzat să comenteze situaţia expusă mai sus, susţinând că nu sunt abilitaţi de prefectul de Dolj să dea detalii în această privinţă.
De cealaltă parte, juriştii Primăriei Craiova spun că nu e vina lor pentru faptul că proprietarii construcţiilor nu şi-au rezolvat situaţia terenului de sub ele.
Într-adevăr, Hotărârea de Guvern nr. 834/1991 dădea posibilitatea tuturor societăţilor comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 – drept continuatoare ale fostelor întreprinderi de stat – să poată solicita recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului de sub construcţiile pe care le deţin. Concret, societatea comercială urmaşă a unei întreprinderi de stat trebuia să solicite organelor judeţene sau naţionale abilitate un certificat de atestare a proprietăţii asupra terenului aferent clădirilor, certificat pe care îl primea foarte simplu: făcând dovada dreptului de administrare pe care fosta întreprindere îl primise asupra terenului. Acest certificat de atestare a proprietăţii echivala cu un titlu de proprietate.
În momentul obţinerii unui asemenea certificat pe terenul de sub o construcţie deja vândută, fosta întreprindere de stat putea să vândă acest teren celui căruia îi vânduse şi construcţia. Doar că multe din firmele continuatoare ale fostelor întreprinderi de stat au vândut construcţiile şi nu s-au mai obosit să scotocească prin arhive pentru a găsi documentele pe baza cărora să ceară şi certificatul de atestare a proprietăţii. Iar terenul a rămas în proprietatea administraţiei locale, care cere acum socoteală proprietarilor de construcţii.
Aşadar, o problemă nerezolvată în două decenii face acum victime printre cumpărătorii de bună credinţă ai unor construcţii ridicate de întreprinderi din perioada comunistă. Primăria Craiova putea găsi o soluţie specială pentru asemenea cazuri speciale? Poate, dar n-avea nici un interes…
