Cu chiu, cu vai, Consiliul Judeţean Dolj a reuşit să găsească un investitor care să concesioneze suprafaţa de şase hectare de teren de lângă Aeroportul Craiova, acolo unde mai-marii judeţului visau să apară hale şi locuri de agrement de zeci de milioane de euro, care să creeze mii de locuri de muncă. Până la urmă, s-au mulţumit cu un grec de 37 de ani, unic acţionar al unei firme cu o cifră de afaceri de nici 500.000 de euro.
Visele oficialilor CJ Dolj de a găsi investitori puternici pentru zecile de hectare de teren pe care le au şi care nu produc nici un leu s-au cam dezumflat. La prima licitaţie, acum mai bine de jumătate de an, singurul participant a fost firma Dedalus Tech. Cum legea prevede obligaţia de a avea cel puţin trei ofertanţi, licitaţia s-a reluat, iar reprezentanţii CJ au răsuflat uşuraţi. Cinci firme au depus oferte, numai că multe dintre ele nu aveau nici o legătură cu planurile de dezvoltare concepute de Consiliu pentru cele şase hectare. Zibet Exim, Dedalus Tech, N&C Audit şi Expertiză, Agricola Il Macchinone şi Garda Block s-au prezentat la licitaţie, toate din Dolj mai puţin Dedalus Tech, câştigătoarea licitaţiei. Dar şi ea are legătură cu Bănia, printr-un contract de prestări servicii semnat cu Fabrica de Avioane din Craiova, aşa cum vom vedea mai încolo. Revenind la firme, să spunem că a fost un fel de competiţie la respectiva licitaţie. Şi asta, pentru că N&C Audit şi Expertiză a fost descalificată pentru că nu a depus documentele, iar celelalte patru societăţi rămase în cursă erau departe de aşteptările CJ Dolj. Cu excepţia Dedalus Tech, toate celelalte voiau mai degrabă să cultive porumb şi floarea-soarelui pe terenurile unde trebuia să răsară, de fapt, hale industriale.
Zibet Exim, cu sediul social în Craiova, este deţinută de un grec, născut în Atena, cu domiciliul în Cluj, dar care face afaceri în Craiova. Firma are ca obiect de activitate „activităţi auxiliare pentru producţia vegetală“, o cifră de afaceri de 930.000 de lei şi a ieşit pe pierdere anul trecut. Ceva mai bine i-a mers în 2010, când a avut venituri de 1,4 milioane de lei şi un profit net de 22.000 de lei. Cam cât un supermarket de cartier.
Agricola Il Macchinone este deţinută de un italian şi are ca obiect de activitate „cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de semniţe oleaginoase. Cifra de afaceri pe anul trecut a fost de 420.000 de lei, iar profitul de aproape 230.000 de lei.
Garda Blok are sediul în comuna doljeană Teasc şi se ocupă cu fabricarea cărămizilor, ţiglelor şi a altor produse pentru construcţii din argilă arsă. Cifra de afaceri abia depăşeşte 200.000 de lei.
N&C Audit şi Expertiză are sediul social în localitatea Leamna de Sus, iar la obiectul de activitatate figurează cu „activităţi de contabilitate şi audit financiar, consultanţă în domeniul fiscal. Cifra de afaceri abia depăşeşte 100.000 de lei. Acesta este profilul firmelor participante la licitaţie, iar diferenţa între ceea ce şi-a dorit şi ceea ce a obţinut CJ este de la cer la pământ.
Să credem în promisiunile grecului Karagiannis?
Atunci CJ a mers pe mâna Dedalus Tech. O dată, pentru că obiectul ei de activitate are legătură cu repararea avioanelor, iar, pe de altă parte, a oferit cea mai mare redevenţă pentru terenul concesionat, 8.500 de euro plus TVA. Acesta a fost de fapt singurul criteriu luat în calcul de CJ pentru desemnarea câştigătorului. Aşa s-a ajuns ca licitaţia pentru concesionarea a şase hectare de teren să fie câştigată la o diferenţă de 200 de euro, celelalte firme oferind între 8.250 şi 8.300 de euro. Nu redevenţa ar fi trebuit să fie importantă, ci investiţia şi crearea locurilor de muncă. Oricum, dintre cei cinci participanţi, CJ a ales cel mai puţin slab candidat.
Şi acum să ne aplecăm puţin asupra câştigătorului Dedalus Tech. Firmă înfiinţată anul trecut, Dedalus este deţinută de grecul de 37 de ani, Karagiannis Leonidas. Societatea are sediul social în Bucureşti, dar principala activitate o desfăşoară într-o hală a Fabricii de Avioane din Craiova, cu care colaborează de ceva vreme. Cu toate acestea, după cum spun unii muncitori de la Avioane, hala este mai mult pustie. Nici Dedalus Tech nu rupe gura târgului cu vreo cifră de afaceri care să-l impună ca investitor de seamă. A avut o cifră de afaceri de aproape două milioane de lei (mai puţin de 500.000 de euro – n.r.) şi un profit brut de un milion de lei. Cu toate acestea, Karagiannis s-a lăudat într-o discuţie telefonică cu redactorul GdS că va investi şase milioane de euro şi că, într-o primă fază, va angaja 50 de oameni, printre care şi studenţi. „Vom realiza un laborator de aviaţie, multe chestii, pentru Airbus, Boeing. Vom face ceva frumos, mare. Vom face multe angajări“, a declarat Karagiannis pentru GdS. Întrebat dacă va angaja muncitori de la Avioane, acesta a spus că nu vrea să se considere că distruge fabrica. Grecul a spus că este secret de unde va face rost de atâţia bani, în condiţiile în care promisiunile sale de investiţii depăşesc de peste zece ori cifra de afaceri a firmei.
De fapt, grecul este mană cerească pentru uzina din Craiova, după cum spune liderul de sindicat de la Avioane, Victor Peţa. „Ei au un contract cu noi, de prestări servicii. Vin la noi cu avioane de dimensiuni medii şi le punem la dispoziţie spaţiul şi muncitorii, dacă au nevoie. Au avut nevoie de fiecare dată de muncitori de la noi. Este cel mai bun-platnic pe care l-a avut fabrica şi chiar ne-a plătit în avans o lucrare“, a spus Peţa. Întrebat dacă se teme că vor pleca muncitorii, el a precizat că forţa de muncă este liberă. „Ar fi bine să-i angajeze când nu avem noi de lucru. Muncitorii nu ar pleca dacă am avea de lucru“, a spus Peţa.
Rezultatele,peste trei ani
Contractul semnat de CJ cu Dedalus Tech îi permite firmei să-şi facă planurile în amănunt. Nici o clauză nu o obligă să angajeze un număr minim de muncitori sau să investească o anumită sumă. Contractul menţionează vag, la obiectivele concedentului, adică ale CJ, „atragerea forţei de muncă şi scăderea ratei şomajului“. Terenul este concesionat pe o perioadă de 49 de ani, iar Dedalus are la dispoziţie un an să înceapă lucrările şi trei ani să demareze activitatea. La capitolul obligaţii, firma nu poate subconcesiona terenul, nu îl poate pune gaj la bancă, trebuie să demoleze pe cheltuiala proprie clădirile existente pe teren, să valorifice resturile şi să dea banii CJ Dolj. Până la „punerea în operă, aşa cum îi place să spună preşedintelui CJ Dolj, Ion Prioteasa, a investiţiei va mai curge multă apă, timp în care terenul este blocat, iar alt investitor, poate mai mare, va trebui să se orienteze către celelalte 24 de hectare rămase de concesionat şi care nu şi-au găsit până acum nici un ofertant.
