La 22 de kilometri de Craiova, în comuna Goieşti, învăţământul se face în condiţii precare. Profesorii care predau în satele de pe malul râului Amaradia fac naveta pe jos, iar unităţile de învăţământ nu au nici o sursă de apă. Copiii se spală pe mâini la lighean.
La Goieşti, civilizaţia se oprește la drumul principal. Microbuzul care asigură transportul profesorilor nu intră pe drumurile comunale, pentru că sunt neasfaltate. Dascălii au naveta asigurată doar până la intrarea în comună, pe Drumul Naţional B6. De acolo, cei care predau în satele Mălăeşti, Pioreşti, Ţandăra şi Popeasa trebuie să străbată zilnic minimum patru kilometri pe jos, peste câmpurile agricole, pentru a preda copiilor. În cele patru sate sunt 200 de elevi şi preşcolari. Traseul este o adevărată aventură, fiind şi o zonă deluroasă. Au de urcat pe potecile dealurilor nisipoase, în care se îngroapă piciorul, dar şi pietrele puse de primărie pentru a atenua alunecarea. Dacă pe drum trec căruţe sau tractoare, imediat se ridică nori de praf, care îi acoperă pe trecători. Toamna şi iarna, drumurile devin impracticabile din cauza precipitaţiilor. Profesorii şi elevii vin la şcoală în cizme de cauciuc.
La Pioreşti nu este pod peste Amaradia
La Pioreşti, situaţia este dezastruoasă. Accesul în sat se face exclusiv pe o punte suspendată din lemn, peste râul Amaradia, la care dascălii ajung după aproape doi kilometri de mers pe jos de la drumul principal, de-a lungul unor terenuri agricole. Nu este pod peste râu, ca în cazul satelor Ţandăra şi Popeasa, şi nu pot pătrunde nici căruţele. Puntea se clatină din toate colţurile imediat ce pui piciorul pe ea. Aşa este din moşi-strămoşi, spun localnicii. Din când în când, se mai schimbă blănile, care cedează mai ales după ploi, fiind şi foarte vechi. Acest pod improvizat nu este capăt de linie. După ce este străbătut, până în sat, mai trebuie să se urce pe o potecă îngustă, de o singură persoană, delimitată de un şanţ foarte adânc, săpat probabil de albia râului. Abia la capătul acestui traseu se văd câteva case. Până la şcoală mai este de mers însă pe poteci abrupte. Când plouă, Amaradia se umflă şi satul rămâne izolat. Accesul nu mai este posibil nici măcar pentru cei ce merg pe jos. Profesorii nu mai pot ajunge la clase, iar elevii şi preşcolarii, aproximativ 25 la număr, au mai multe vacanţe decât a pus Ministerul Educaţiei în calendarul școlar.
Ligheanul, pe post de grup sanitar
Şcolile de pe malul Amaradiei nu beneficiază nici ele de condiţii minime pentru a asigura igiena preşcolarilor şi elevilor din clasele primare şi gimnaziale şi a profesorilor. Acestea nu au nici o sursă de apă. Spălatul pe mâini se face la lighean, cu apă adusă de la o fântână de îngrijitorul şcolii. Toaleta este în spatele curţii. La Pioreşti, aceasta are un singur compartiment. S-a încercat construirea unor grupuri sanitare lipite de clădirea unităţii de învăţământ, dar proiectul a îngheţat. S-au ridicat doar pereţii din BCA, după care lucrările au fost abandonate, probabil tot din lipsa apei. În ceea ce priveşte starea construcţiilor, cele mai deteriorate unităţi şcolare sunt în satul Popeasa. Grădiniţa funcţionează într-o clădire jumătate reabilitată, jumătate căzută, având găuri mari în tavan, folosită pe post de depozit. Nici şcoala nu arată prea bine. Pe exterior, tencuiala a căzut, iar prima încăpere de acces, ce joacă rolul unui hol, realizat din lemn, are pereţii găuriţi. Găuri mari sunt şi în gardul care împrejmuieşte cele două unităţi de învăţământ.
Microbuzul şcolii nu este folosit
Condiţii moderne pentru educaţie sunt doar la şcoala centrală din Goieşti, la care elevii din satele de pe valea Amaradiei nu au acces. Nu pot face naveta, deşi comuna are microbuz de doi ani. Nu a rulat niciodată pe drumurile comunei. „Avem microbuz de doi ani, dat de Ministerul Educaţiei, dar nu l-am folosit niciodată până acum, pentru că, atunci când l-am primit, s-au blocat posturile şi nu am putut angaja şofer“, a spus primarul comunei, Adam Atanasie. Şcoală gimnazială este doar în satul Ţandăra, și adună toţi absolvenţii de învăţământ primar din localităţile apropiate. Asta este deocamdată soluţia. Nu sunt bani pentru a face mai mult. „Tot ce am făcut în comună a fost pe proiecte europene, care trebuie finanţate şi din bugetul primăriei, destul de mic. Din aceste proiecte, comuna are apă, canalizare de-a lungul drumului principal şi în patru sate. În localităţile de pe malul Amaradiei este o problemă cu utilităţile şi cu drumurile. Nu sunt nici bani pentru a le face, doar să le asigurăm pietruirea, iar investiţiile, dacă s-ar putea realiza, ar fi foarte costisitoare şi problematice, fiind drumuri de exploatare. Avem un proiect pentru asfaltarea unui drum între satele Mălăeşti şi Pioreşti, care va fi greu de realizat având în vedere că este o zonă mlăştinoasă“, a spus primarul.
Dascălii preferă să se detaşeze
Cadrele didactice care ajung să predea în satele Ţandăra, Popeasa, Mălăeşti sau Pioreşti nu rămân pentru mult timp în aceste localităţi, tocmai din cauza condiţiilor. Astfel, fie în timpul anului şcolar, fie după finalizarea lui, aceştia preferă să renunţe la aceste posturi şi să se mute în alte localităţi, fapt care se reflectă şi în rezultatele elevilor, mai slabe decât cele ale copiilor care învaţă la şcoala din centrul comunei Goieşti.
