Cu aproape 4.000 de locuitori, având în componenţă şase sate – Breasta, Făget, Valea Lungului, Obedin, Cotu şi Roşieni -, Breasta se luptă să devină o localitate modernă, cu utilităţi, drumuri asfaltate, activităţi culturale şi asistenţă pentru bătrâni
Aflată la zece kilometri de Craiova, comuna doljeană Breasta va beneficia în curând de binefacerile introducerii sale în zona metropolitană a municipiului reşedinţă de judeţ. Printre cele mai importante proiecte se numără asfaltarea tuturor drumurilor, cu ajutorul banilor europeni. „Avem 12 kilometri de drumuri pe care vrem să le asfaltăm cu aceste fonduri. Apoi, noi nu avem un cămin cultural propriu, unde să ţinem şedinţe, diverse spectacole şi unde să meargă tinerii. Anii trecuţi, am făcut demersuri la guvern şi primisem şi vreo 30 de oferte de la firme interesate de construirea unui cămin cultural. Din păcate, proiectul s-a anulat din lipsă de fonduri. Acum, am introdus proiectul în acest program de dezvoltare cu fonduri europene pe zona metropolitană (este vorba de 800.000 de lei), prin care mai avem în plan şi construirea unui cămin de bătrâni“, a precizat primarul Marin Marcu.
Edilul-şef al comunei a găsit locaţia celor două edificii: în incinta fostei tabere de pionieri, un proiect unicat în Dolj, pe care comuna îl are de pe timpul lui Ceauşescu. Zona este o oază de linişte, dotată cu căsuţe din lemn, alimentare cu apă şi curent. Cu trecerea timpului, cabanele s-au deteriorat. „Le-am dat în grija unor familii din oraş, să le repare. În schimb, pot veni aici în weekend, să se relaxeze“, a explicat primarul. În aceeaşi incintă, primăria a realizat un cort pe structură metalică şi fundaţie de beton, unde se pot desfăşura şedinţe şi nunţi. „Nu a fost folosit până acum, pentru că abia în această vară l-am inaugurat. Probabil că de la anul va fi rezervat de cei care vor să organizeze nunţi, botezuri sau diverse evenimente“, mai spune Marin Marcu.
Argetoianu, mândria comunei
În apropierea taberei de pionieri, se află câteva cădiri căzute în paragină. Au aparţinut familiei lui Constantin Argetoianu, care şi-a petrecut aici copilăria. Ulterior, comuniştii le-au transformat în birouri pentru CAP. Constantin Argetoianu (1871-1952) este, fără îndoială, cea mai importantă personalitate cu care se mândreşte comuna Breasta. A fost un om de afaceri important, dar şi un politician de succes. A fost ministru la finanţe, justiţie şi interne şi prim-ministru în frământatul an 1939, făcând alianţe politice cu Alexandru Averescu, Iuliu Maniu şi Nicolae Iorga. A fost arestat de comunişti şi întemniţat la Sighet, unde a murit fără judecată în 1952. La Breasta, Argetoianu şi-a petrecut copilăria, sub supravegherea atentă a mamei sale şi a bunicului, Dinicu Otetelişanu. „Numele ni se trage de la Argetoaia, stăpânită de familie până prin anii 1884-1885, când a fost cumpărată de stat şi împărţită la ţărani. De la Breasta mergeam în fiecare an la Argetoaia şi deplasarea de 26 km lua în mintea mea de copil proporţiile unei importante călătorii. (…) Era pentru mine o lume cu totul nouă, căci, cocoţat cum era pe deal, conacul nostru ne izolase ca copii de sat“, semnalează Argetoianu în memoriile sale. Moşia de la Breasta a trecut de la boierii Otetelişeni la Argetoieni odată cu căsătoria Constanţei Otetelişanu cu Ion Argetoianu – părinţii viitorului om politic şi de stat.
Altfel, Breasta are toate premisele să devină o comună urbană. Deja majoritatea oamenilor lucrează în Craiova. Cândva, Breasta se mândrea cu IAS-ul din comună. „Ferma dădea la export vinuri, struguri, mere, prune etc. În zonă aveam o tradiţie a fructelor. IAS-ul exploata întinse plantaţii la Predeşti, Scaieşti şi Cernăteşti. În prezent însă, mai avem circa 100 de hectare cu plantaţii de pomi (pruni, caişi şi meri) şi circa 50 de hectare de viţă de vie. Marea noastră problemă cu agricultura este că, fiind o zonă colinară, nu prea avem irigaţii. Depindem de vreme. Avem însă reţea de apă potabilă, dar şi canalizarea, care este în curs de realizare“, mai spune primarul Marcu. Primăria n-a uitat eroii care au luptat în războiul pentru întregirea patriei (1916-1919) şi a renovat monumentul dedicat acestora. Ca o notă de originalitate, primarul a adus două tunuri adevărate, cumpărate de la o unitate militară dezafectată din Târgovişte.
Şcoala altfel în comuna Breasta
Învăţământul public din comuna Breasta datează din jurul anului 1838. În 2012, Şcoala din Breasta se poate mândri cu nişte condiţii excelente de învăţământ, dar şi cu un parteneriat cu organizaţia World Vision, care i-a dat şansa să se dezvolte frumos.
Clădirea Școlii din Breasta se află undeva, în spatele primăriei. De cum intri în curte, observi câţiva muncitori care întind pe jos nişte prelungitoare. Ei construiesc aici scena unde cei mici îşi vor ţine serbările şi spectacolele, dat fiind faptul că Breasta nu are încă un Cămin Cultural. Va avea, însă, curând, în fosta sală de festivităţi din cadrul satului de vacanţă (fosta tabără de pionieri).
Directorul Marin Nemţeanu ne invită în biroul său, pe care îl împarte cu directorul adjunct Janina Ivaşcu. El, profesor de matematică, ea, profesoară de cultură civică, dar titulară pe învăţământul primar. De la ei aflăm că Şcoala din Breasta numără 555 de elevi, cu tot cu cei din Grădiniţele nr. 1 şi nr. 2. Profesorii sunt în număr de 39 (11 pentru învăţământul primar, opt îndrumă preşcolarii, iar 20 sunt dedicaţi învăţământului gimnazial). Continuând cu cifrele, Şcoala din Breasta are şi doi olimpici cu menţiuni la fazele judeţene ale olimpiadei de geografie, respectiv limba engleză, dar şi trei punctaje maxime la concursul „Fii inteligent în Matematică“. Şcoala mai este dotată şi cu două cabinete, unul de biologie şi unul de informatică, care numără zece calculatoare conectate la un server prin care profesorii îşi pot desfăşura lecţiile într-un mod interactiv. După ce termină clasa a VIII-a, elevii pleacă spre Craiova, la Liceul Economic, la Colegiul Naţional „Nicolae Titulescu“, la „Henri Coandă“, la cel de Chimie, la „Carol I“, „Elena Cuza“ sau „Ştefan Velovan“, a mărturisit Janina Ivaşcu.
Migraţia, singura formă de abandon şcolar
Dar, să lăsăm cifrele la o parte şi să trecem de la profilul real al acestei şcoli la cel uman. „Migraţia e în floare, părinţii iau copiii în străinătate“, recunoaşte directorul. Aceasta este, însă – îl completează doamna director – singura formă de abandon şcolar, dacă se poate spune aşa. Italia, Spania, Portugalia sau Franţa sunt ţările în care elevii pleacă, dar din care se întorc chiar şi după o lună. Procesul de echivalare este foarte complicat, iar ei sunt ţinuţi aproape mereu pe drum, nereuşind să aibă un program de studiu constant din punct de vedere al cunoştinţelor acumulate.
Pentru cei care rămân, însă, aici, beneficiile sunt multe. Relaţia dintre Şcoala din Breasta şi World Vision România, ce datează încă din 1999, a oferit posibilitatea comunităţii să facă aici un club al copiilor, „Micii Salvatori“, unde educaţia merge pe principiul „nimic nu este greşit“. În acest demers, şcolii şi organizaţiei World Vision li s-a alăturat Asociaţia de Dezvoltare Comunitară „Euro“ Breasta, ce dedică 80% din proiecte şcolii. La Clubul „Micii Salvatori“, aflat într-o clădire anexată şcolii, cu o casă de rândunele la intrare de ţi-e mai mare dragul să-i calci pragul, copiii între 11 şi 15 ani vin de două ori pe săptămână să se cunoască pe sine. Fie că-i vorba de descoperit talentul sau propria personalitate, cei mici pot face totul aici. Alături de ei sunt Liliana Badea, care se ocupă cu activităţile de energizare, cu joaca şi, în general, cu moderarea, şi Olivian Vaşcu, ce a descoperit „pasiune şi un pic de rezultat“ în domeniul picturii, după cum el însuşi recunoaşte. Ambii sunt specializaţi pe învăţământul primar. Discuţiile între ei şi cei mici sunt libere, iar accentul se pune pe creativitate, mişcare şi multe altele. „O altfel de învăţare“, spun amândoi, în timp ce în ochi le sclipeşte ceva ce pare a fi împlinirea pe care le-o dă munca făcută. World Vision a dat impulsul, care constă şi în partea materială, iar restul a depins şi depinde de implicarea lor şi a întregii comunităţi.
Educaţie prin creativitate
În club, care e, de fapt, o cameră mare cu calculatoare, măsuţe şi desene agăţate pe pereţi, copiii au materialele de lucru, dar şi rezultatele. Picturile pe sticlă se văd cel mai bine în lumina soarelui, iar cănuţele transparente, pe care cei mici le-au desenat, parcă ar face cafeaua de dimineaţă mult mai gustoasă. Aceste obiecte nu rămân ascunse de ochii lumii. Ele sunt scoase la vânzare, iar banii obţinuţi sunt reinvestiţi şi folosiţi tot pentru nevoile copiilor.
Pe o masă lungă, nişte foi mari au chipuri desenate. Aflăm că sunt autoportretele copiilor, lângă care sunt scrise răspunsurile la nişte întrebări foarte simple, de cunoaştere de sine. Pe un panou din colţul camerei e desenată „ceapa identităţii“, care, cu fiecare foaie dată la o parte, dezvăluie alte şi alte caracteristici: curaj, sinceritate, loialitate, dar şi unele mai puţin lăudabile, cum ar fi lenea. Clubul Copiilor „Micii Salvatori“ are o structură dinamică: se poate alătura oricine, oricând, fără nici un fel de înscriere. Poate şi pentru că, ne gândim, este dreptul tuturor copiilor de a găsi şi beneficia de noi orizonturi. Doi dintre ei chiar vin de la Craiova pentru a participa la activităţile clubului.
O parte din „Micii Salvatori“ au mers şi la Straja, în Tabăra „Viaţa“, unde s-au acomodat cu lucrul în echipă, dar şi cu regulile şi disciplina, poate şi pentru că fondatorul acesteia este un fost puşcaş marin american. Din 13 şcoli incluse în program, se face o selecţie a elevilor de clasa a VII-a cu rezultate foarte bune la învăţătură, iar aceştia pleacă în tabără. Anul acesta, şase elevi au fost selectaţi de la Şcoala din Breasta, iar anul trecut, zece. Activităţile includ căţărarea pe stânci, urcarea la înălţime pe frânghii, drumeţiile, dar şi jocurile prin care se dezvoltă spiritul de echipă sau încrederea. Acesta este felul prin care toţi cei implicaţi găsesc să-i recompenseze pe cei mai buni dintre cei mici. Iar ei cresc mai conştienţi de sine şi mai siguri pe ei.
Clădirea Şcolii din Breasta se află undeva în spatele primăriei. Ea stă, însă, în faţa multor şcoli generale sau licee din oraşele mari, prin proiectele sale, dar, mai ales, prin salvatorii ei. Fie aceştia mai mici sau mai mari.
