Severinul a câştigat, din octombrie 1921, o bibliotecă de peste 20.000 de volume, scria, la 1924, Al. Bărcăcilă, directorul de atunci al Liceului
„Traian“ din Turnu Severin. Donator a fost I.G. Bibicescu, a cărui activitate o prezentăm mai jos, pe scurt.
Biblioteca era „un însemnat izvor de cultură naţională“, primită ca donaţie de la fostul guvernator al Băncii Naţionale a României, I.G. Bibicescu, decedat la 2 mai 1924.
Cine este acesta? „O personalitate de valoare morală şi culturală puse în slujba statului şi neamului, printr’o neîntreruptă activitate de mai bine de 50 de ani, care merită, iar pentru biblioteca Bibicescu este o datorie să fie lămurită într’o biografie întemeiată pe studierea faptelor şi publicaţiilor lui. O asemenea biografie va da nu numai un model de viaţă, dar şi întreaga epocă de consolidare şi întregire a Statului nostru dela 1870 până astăzi, prin unul din cei mai reprezentanţi aleşi ai ei. Nu aceasta voiu face în restrânsul spaţiu ce mi se pune la dispoziţie, ci numai o schiţă din care să se bănuiască doar valoarea morală şi culturală a lui I.G. Bibicescu“.
De la copist la ziarist
Născut la 1849 la Cerneţi, „fosta capitală a jud. Mehedinţi, din familie de modeşti negustori, a deprins acolo în 2 ani, apoi la Severin în alţi 2, meşteşugul scrisului şi cetitului, pe care avea să-l folosească mai târziu aşa de frumos şi activ“. Bibicescu a studiat la actualul Colegiu Naţional „Carol I“ din Craiova, „iar din 1870 la Bucureşti la facultatea de drept, cultura universitară“.
Nevoit să trăiască din muncă, a început prin a fi copist la Primăria Capitalei, „spre a se ridica prin calitate superioară a muncii lui la locurile şi demnităţile cele mai înalte, lucrând în acelaşi timp în domeniile variate ale ziaristicii, ale vieţei economice, culturale şi politice“. A fost redactor al ziarului Românul, împreună cu oameni mari precum Anton Carp, Eugeniu Carada sau G. Cantacuzino, iar în timpul războiului a scos gazeta proprie, Dorobanţul, iar mai apoi Unirea şi Telegraful Român.
Din 1883, „face parte din mai multe consilii comunale ale Capitalei. În 1888 este ajutor de primar, în 1901 prim ajutor de primar. În această calitate, lucrează la transformarea Capitalei prin mari lucrări edilitare: canalizarea Dâmboviţei, conducte de apă dela Bâcu, rezervorul de apă dela Cotroceni, reţeaua de canalizare, construirea halei de peşte şi halei Griviţa etc“.
Bibicescu, o frumoasă comoară sufletească
A fost chiar şi alesul ţării în parlament, din care s-a retras în 1883 cu alţi nouă deputaţi, în frunte cu C.A. Rosetti. „Nevoile înmulţite ale vieţei noastre sociale îl fac de timpuriu să lucreze şi să se specializeze în probleme şi la instituţiuni economice şi financiare. A muncit pentru renaşterea fabricei de hârtie dela Letea, a fost director al primei societăţi pentru industria şi comerţul petrolului, societate străină. […] În acelaş timp, este numit de guvern director la Banca Naţională; la 16 Noemvrie 1895 este ales de acţionari ca director, demnitate pe care o păstrează până la 1916, când este numit guvernator“. La 1 ianuarie 1922, expirându-i mandatul de guvernator, este numit iarăşi directorul Băncii Naţionale.
Timp de 29 de ani, I.G. Bibicescu „a lucrat neîntrerupt pentru propăşirea celei mai de seamă instituţiuni financiare a ţării, ale cărei temelii le-a lărgit, le-a întărit şi le-a apărat în timpul groaznicei furtuni a războiului european. Mulţumită lui şi semenilor lui sufleteşti, Banca Naţională a devenit izvorul de alimentare a comerţului român, a agriculturei mari şi mici, sprijinitorul statului în vremuri grele, susţinătorul culturei naţionale în ţară şi peste hotare“, mai scria directorul Al. Bărcăcilă.
Mai mult, nu s-a oprit nici din scris. „Claritatea, plasticitatea şi vioiciunea cu cari scrie pe tărâmuri aşa de variate face să fie urmărit cu interes chiar de nespecialişti şi în chestiuni cari în parte sunt de domeniul istoriei […] Dar las pe cetitori să dorească să-l citească pe Bibicescu, fie din tipăriturile lui, fie atunci când pioşii elevi luminaţi din cărţile ce le-a deschis generozitatea lui îi vor publica din nou atât articolele şi studiile lui, cât şi această preţioasă colecţiune. Eu voiu fi mulţumit dacă pentru mulţi care nu cunosc pe Bibiescu decât din cuvintele «fostu guvernator al Băncii Naţionale, donator al Bibliotecii din T.-Severin», voi fi aruncat puţină lumină asupra uneia din cele mai frumoase comori sufleteşti ale trecutului nostru apropiat“.
