Când spui Mofleni, te gândeşti la depozitul ecologic amplasat aici, adică groapa de gunoi a oraşului, la cetăţenii de etnie romă, destul de numeroşi în zonă, dar nimeni nu vede problemele cu care se confruntă locuitorii acestui cartier periferic al Craiovei. Un cartier sufocat de gunoaie, acoperit mai tot timpul de mirosul greu al depozitului aşezat în uşa caselor localnicilor.
Aici transportul se face cu un hârb al RAT-ului care abia se mai ţine în şuruburi, canalizarea lipseşte, majoritatea străzilor nu au avut niciodată covor asfaltic. Într-un cuvânt, utilităţile şchioapătă. Localnicii au beneficiat cu ţârâita de o stradă asfaltată, de apă curentă, numai să suporte cu stoicism gunoiul adus aici din întreg oraşul şi din comunele limitrofe. „Noi aici nu am avut asfalt decât când am ieşit în stradă, pe vremea lui Bulucea, că aşa înotam prin nămoale când veneau maşinile ălea cu gunoaiele de curgeau din ele. Ce era aici? Câini, muşte, ţânţari, şobolani! Romii cărau cu căruţele toate resturile. Aşa ne-au asfaltat şi ne-au băgat apă, dar tot sufocaţi de gunoaie stăm“, se plânge Mirela, o localnică de pe strada Abatorului.
Oamenii se bucură şi pentru puţin, dar străzile parcă nu sunt străzi, fără borduri, fără trotuare. Gazele și canalizarea lipsesc. Cu cât pătrunzi mai mult în inima cartierului, aspectele sunt dezolante. Casele sunt ridicate fără noimă, chiar pe locul fostei gropi de gunoi. Copiii se joacă pe maidan, laolaltă cu câinii. Ai impresia că te-ai încurcat într-o poveste urâtă, o secvenţă ruptă dintr-un film, când un pici dezbrăcat vine în grabă cu o mică baionetă în mână, hotărât să-şi apere teritoriul. Şi când te gândeşti că nu te despart decât vreo doi kilometri de centrul Băniei! Localnicii spun că este faţa cea mai urâtă a cartierului, restul este normal, numai că trecerea timpului nu a adus nici o schimbare pentru ei. Administraţia locală îi sfidează. „Vin când sunt alegeri, ne mint şi pe aci ţi-e drumul. Aici nu se întâmplă nimic. În oraș s-au făcut cartiere noi, s-au asfaltat străzi, s-au adus utilităţi… Păi la noi?! Suntem de la oraş când plătim taxe şi impozite, în rest, stăm cu hazna în fundu’ curţii. Primăriţa nici nu a călcat pe aici sau cineva din primărie. Poate nu ştie unde se termină Craiova!“, spune cu ironie Petre, alt localnic de pe Aleea II Abatorului.
„Suportăm gunoiul unui oraş întreg“
Altă stradă, alte probleme. Este strada care duce la cea de-a doua cale de acces în Parcul Tineretului. Pe ea se află Seminarul Teologic şi unul dintre cele mai vechi monumente bisericeşti, Mănăstirea Coşuna (de aici şi numele străzii, Coşuna), precum şi baza sportivă Constructorul. Cu toate acestea, aşa-zisa stradă este mai degrabă un drum pietruit pe care aleşii, fie ei primari sau consilieri locali, l-au tot sărit din planul de reabilitare de foarte, foarte mulţi ani. „Strada asta a fost betonată să zic la începutul anilor ‘80. La intrare s-a mai pus asfalt, în rest sunt cratere. Betonul s-a măcinat şi este ca un drum de ţară. Când plouă, nu poţi să treci de bălţi. Nu avem canalizare, nu avem gaze. Au venit unii, cred că de la Apă, şi în loc să astupe gropile, au asfaltat la unii la poartă. Autobuz nu avem decât un hârb, într-o zi i-a căzut uşa aşa, din mers. Ştiu ăia de la primărie? Nu ştiu. Vin la poartă cu plăsuţa: votaţi-ne, votaţi-ne“, se plânge Constanţa, o localnică de pe strada Coşuna.
Într-adevăr, bordurile parcă le-a înghiţit pământul, pe locul trotuarelor şi spaţiilor verzi, bălăriile cresc în voie, iar la fiecare adiere de vânt aerul este străbătut de un miros înţepător. Sunt câteva dintre consecinţele Depozitului Ecologic de la Mofleni. Oamenii se plâng că mirosul le pătrunde zilnic în case, că sunt zile în care se sufocă din cauza mirosului greu. „Suntem sufocaţi, suportăm gunoiul unui oraş întreg şi acum mai aduc şi de la ţară. Noi nu existăm, nu avem un cuvânt de spus. Vine Ecarisajul şi dă drumul la câini aici, că suntem la periferie. Ţânţari, muşte… de stradă nu mai vorbesc. Oamenii au ajuns să meargă cu maşinile pe strada care duce la groapa de gunoi, că are asfaltat şi este bună. Ocolesc, dar nu-şi mai rup maşinile. Când aud de Mofleni, toți se gândesc numai la romi“, afirmă Daniel, un alt locuitor care nu mai conteneşte să vorbească despre aspectele urâte ale cartierului.
Monument inestimabil
Mănăstirea Coşuna este una dintre cele mai vechi construcţii atestate documentar din ţinuturile Craiovei, fiind o piesă de o inestimabilă valoare patrimonială a Mitropoliei Olteniei. Data construirii ei este indicată diferit în mai multe izvoare, cea mai veche mărturie atestând zidirea ei în anul 1483, informaţie întărită de marii istorici Bogdan Petriceicu Haşdeu şi Nicolae Iorga. A fost zidită din piatra (la temelie) şi cărămida (pentru soclu şi ziduri) vechiului castru roman Pelendava.
