Temperaturile ridicate de afară i-au dat puteri nebănuite subprefectului de Dolj, Ionel Ciobotea. În lipsa prefectului Elena Costea, Ciobotea i-a „torturat“ ieri la şedinţa Colegiului Prefectural pe directorii instituţiilor deconcentrate, obligaţi să asculte un raport interminabil despre măsurile care trebuie luate pentru prevenirea incendiilor pe câmpurile patriei.
Şedinţele Colegiului Prefectural sunt un fel de n-ar mai fi. Zecile de directori de instituţii sunt chemaţi lunar, uneori şi mai des, pentru a se asculta unii pe alţii citind dări de seamă. Plicticoase, fără interacţiune, întâlnirile par o sarcină în plus pentru directori, şi aşa stresaţi că vor zbura din funcţii în perioada care vine. Dar o şedinţă mai ternă decât cea de ieri de mult nu a mai avut loc la Colegiul Prefectural.
Ionel Ciobotea s-a dorit a fi autoritar de la început, a prezentat ordinea de zi cu scrupulozitate, aproape că a citit şi punctul. Şi-a rotit privirea prin sală, încercând să-l fixeze în scaun pe fiecare director, a ridicat vocea, apoi i-a dat cuvântul inspectorului-şef al Inspectoratului Şcolar Judeţean Dolj, Georgel Bercea. Aşa au aflat toţi cei prezenţi că în aceste zile a avut loc evaluarea naţională şi că urmează examenul de bacalaureat. „Vă puteţi retrage acum“, i-a dat voie Ciobotea lui Bercea după terminarea discursului. A urmat inspectorul- şef al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dolj, Florea Constantin. Subiectul – prevenirea incendiilor pe câmpuri după recoltarea cerealelor păioase. Inspectorul-şef şi-a făcut bine lecţiile, s-a documentat, a vorbit despre lungimea măturilor, despre distanţele între lanuri, despre stingătoare, despre căldură, dar despre ce nu a vorbit. Şi a tot vorbit şi nu se mai oprea. Pe Ionel Ciobotea, cuvintele care se rostogoleau în sală păreau că-l liniştesc. Privea în gol, sprijinit în coate pe fotoliu. Era momentul lui de relaxare. Directorii de deconcentrate au mimat şi ei interesul câteva minute, apoi au început să se foiască pe scaun. Cum măsurile de prevenire a incendiilor păreau mai multe decât prevederile Codului Fiscal, au început să şuşotească între ei. Aflaseră că prefectura vrea să amenajeze zone de fumat la o sută de metri distanţă de lanuri, probabil pe şosea, că deţinătorii de combine vor fi luaţi în evidenţă şi că vor semna că au aflat despre măsurile de prevenire, că primarii nu se învrednicesc să ia măsuri împotriva celor care dau foc la mirişti. Dar se săturaseră. Senin, doar Ciobotea era vrăjit de susurul informaţiilor. Deodată, s-a ridicat pe fotoliu în capul oaselor şi s-a răstit la directori. „Ce este cu zumzetul ăsta? Parcă ar fi un stup care roieşte“. Ca un profesor deranjat din somn, subprefectul i-a certat din ochi pe elevi.
Simţind plictiseala colegilor, poate şi el obosit de cât citise, inspectorul-şef al ISU Dolj a început să dea bătaie şi să pronunțe cuvintele mai repede. Zumzetul nu dispăruse, însă. Atunci, Ionel Ciobotea a cerut reacţii la cele spuse de Florea Constantin. Singura care a intervenit a fost Ileana Şerban, comisarul-şef al Gărzii de Mediu, care a spus că Legea mediului nu permite incendierea nici unui teren agricol. „Nu le putem spune să facă şanţuri pe margine. Lanurile pot fi incendiate doar dacă sunt bolnave“, a spus Şerban. „Dar nici nu au voie să facă asta“, i-a răspuns Florea, roşu de căldură. Apoi Ciobotea a încercat o figură de efect, spunând apăsat: „Să dispară acele gânduri negre ale populaţiei“, referindu‑se la incendierea miriştilor. Desigur, a urmat sesiunea de mulţumiri şi periaj despre cât de bine colaborează instituţiile între ele, felicitări şi toate cele. Spre final, au prezentat rapoarte de activitate şi reprezentanţii Casei de Asigurări de Sănătate şi cei ai Gărzii Financiare, de fapt, singurele informaţii care i-ar fi putut interesa pe toţi cei prezenţi. Finalul întâlnirii l-a găsit pe Ciobotea întrebând din nou dacă are cineva ceva de întrebat sau de spus. Aşa cum profesorul întreabă cine ştie răspunsul la o întrebare, iar elevii abia aşteaptă să iasă în pauză, aşa s-a întâmplat şi ieri. După întrebare, s-a lăsat o tăcere de câteva secunde în care pulsa tropăitul directorilor pe picior de plecare. Fiecare cu problemele şi gândurile lui, numai de dialoguri cu subprefectul nu avea chef.
