Ioan Avram Mureşan este primul caz de ministru deferit justiţiei pentru infracţiuni de drept comun, primul caz în care un demnitar e trimis în faţa instanţei de Parchetul Naţional Anticorupţie (actuala DNA), şi care, după mai bine de nouă ani, a fost condamnat la șapte ani de închisoare.
În decembrie 2003, procurorul Alexandru Chiciu, şeful Secţiei a II-a a PNA, l-a trimis în judecată pe fostul ministru al agriculturii, Ioan Avram Mureşan, pentru deturnare de fonduri, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată şi continuată şi fals intelectual; pe Ioan Truţă Enea (fost secretar general adjunct şi consilier în cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei) – pentru deturnare de fonduri şi complicitate la luare de mită în formă continuată; pe Silvia Căpitanu (fost director general al Direcţiei Integrare Europeană şi Cooperare Internaţională din MAA) – pentru deturnare de fonduri; pe Dan Jiga (fost director general al Direcţiei Generale Economice şi Relaţii Bugetare din MAA) – pentru două infracţiuni de luare de mită în formă continuată.
Alexandru Chiciu a fost procuror pregătit în străinătate, pe banii statului român, în domeniul prevenirii şi combaterii corupţiei, şi şi-a dat demisia din PNA în iulie 2005, la scurt timp după ce Daniel Morar a venit şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
Procurorul Chiciu a conexat faptele comise de Avram Mureşan în 12 septembrie 2003, după ce în octombrie 2001 fuseseră obţinute în caz avizele de începere a urmăririi penale de la Comisia de specialitate a preşedinţiei (cum prevedea legea atunci).
Alexandru Chiciu (în prezent avocat) a stabilit că inculpaţii Mureşan, Truţă şi Căpitanu au schimbat destinaţia fondului de contrapartidă aferent împrumutului extern acordat Guvernului României de Agenţia pentru Dezvoltare Internaţională a Statelor Unite (conform convenţiei încheiate la 5 aprilie 1993), şi au folosit acest fond în alte scopuri decât cele prevăzute de HG nr. 949/1999, cauzând MAA o pagubă de 29.507.688.963 de lei.
„Servicii de consultanţă“ către o societate din Cipru
Deşi prin Hotărârea Guvernului nr. 949/15 noiembrie 1999 s-a stabilit că fondul de contrapartidă ar fi trebuit utilizat în totalitate de MAA ca „suport financiar pentru acoperirea cheltuielilor de condiţionare şi depozitare a grâului ale unor producători agricoli stabiliţi prin ordin al ministrului agriculturii şi alimentaţiei“, Mureşan a emis, pe 23 decembrie 1999, Ordinul nr. 155, prin care – contrar dispoziţiilor stabilite prin actul normativ menţionat – a dispus ca banii să se folosească „pentru realizarea de proiecte“.
PNA susţinea că, în aceeaşi zi, Ioan Avram Mureşan a emis un al doilea document – o adresă către Ministerul Finanţelor -, prin care a solicitat transferul banilor de la Direcţia Generală de Trezorerie într-un cont al unei bănci comerciale. În acest scop, el a invocat însă prevederile actului normativ şi nu pe cele ale propriului său ordin. Mai mult, după transferul banilor, inculpaţii Căpitanu şi Truţă au utilizat fondul de contrapartidă pentru a face o serie de plăţi către societăţi comerciale şi fundaţii şi ar fi ridicat sume în numerar.
De asemenea, PNA a stabilit că Mureşan a comis un abuz în serviciu contra intereselor publice în legătură cu implicarea sa în scoaterea, de la rezervele de stat, a cantităţii de 5.000 de tone de ulei brut de floarea-soarelui.
Mureşan, în calitate de ministru, a întocmit, în mai şi noiembrie 1999, precum şi în aprilie 2000, mai multe rapoarte pentru scoaterea din rezerva de stat, sub formă de împrumut, a cantităţii de 5.000 de tone de ulei, beneficiar fiind SC Sun Oil SRL Râmnicul de Jos din judeţul Constanţa.
De altfel, legislaţia în vigoare la acea dată nu prevedea intervenţia statului pentru scoaterea unui agent economic dintr-o situaţie critică.
În ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, procurorii susţineau că Mureşan, în numele reprezentanţilor SC Sun Oil, a semnat un raport prin care solicita prelungirea termenului de restituire a uleiului. În plus, deşi, în 13 martie 2000, reprezentanţii unităţilor teritoriale ale Administraţiei Naţionale ale Rezervelor de Stat (ANRS) au constatat inexistenţa gajurilor constituite potrivit contractului pentru împrumutul celor 5.000 de tone de ulei, Mureşan a semnat, în aprilie 2000, un nou raport prin care a solicitat prelungirea cu încă 180 de zile a termenului de restituire a uleiului.
Constituirea dosarului ministrului Mureşan s-a făcut urmărindu-se plăţile prin hotărâri de guvern.
