Ion Jalea, născut la 19 mai 1887 în Casimcea, Tulcea, a fost un sculptor român, membru al Academiei Române. A luptat în Primul Război Mondial, unde și-a pierdut o mână, dar a continuat să sculpteze şi în aceste condiţii. A urmat studiile Academiei de Arte Frumoase din București, avându-i ca profesori pe Frederik Storck și Dimitrie Paciurea. Şi-a desăvârșit formația artistică la Paris, la Academia Julien, în atelierul lui Antoine Bourdelle. A câştigat Marele Premiu al Expozițiilor Internaționale de la Paris și de la Barcelona, Premiul național pentru sculptură, Premiul de Stat și titlul de Artist al Poporului. Din 1956 a fost președinte activ al Uniunii Artiștilor Plastici din România. La baza viziunii sale artistice a stat cultul pentru formă – în special a figurii umane – și tendința evocării mitologiei antice. Sculpturile sale vizează în permanență glorificarea unor fapte sau personalități semnificative din experiența istorică. O dovadă reală a înzestrării sale, a îmbinării dintre nivelul realist și cel alegoric, a împăcării dintre dinamic și static este compoziția „Arcaș odihnindu-se” (1926), lucrarea sa cea mai reprezentativă. Ion Jalea a încetat din viaţă pe 7 noiembrie 1983, iar în 2009 a fost dezvelită, la Luxemburg, copia în bronz a operei de artă „Arcaș odihnindu-se“, oferită de către statul român Curţii de Justiție din Luxemburg.
