Profesorul Constantin Gerota, născut la Georocu Mare, Dolj, pare să fi avut o curiozitate legată de numele satelor din judeţ. Aşa că s-a gândit să scrie despre asta, cândva prin anul 1922.
El îşi începe articolul din Arhivele Olteniei cu o dezamăgire. „Poate cu nimic nu suntem mai în urmă în ţara românească, de cât cu studiile filologice. Lipsa de filologi pe de o parte, pe de altă parte lipsa de vulgarizare (propagare) a acestei ştiinţe, care rămâne doar între zidurile universităţii, contribue la această secetă de studii linguistice. O societate filologică mai plină de noroc de cât cea existentă ar trebui să însufleţească toate elementele tinere din învăţământ şi fie care, în cercul lui, să adune ca o albină tot ce ar interesa limba şi studiile etnografice. Profitând de ospitalitatea Arhivelor Olteniei, care urmăresc tocmai scormonirea în pământul inert, spre a descoperi mărturii vii de existenţa noastră veche aici, cât şi cercetarea elementului viu al neamului nostru, aduc în discuţie o problemă de etnografie, ce s’ar rezolva numai pe cale filologică: toponimia judeţului Dolj“.
De unde vin numele satelor
După cum afirma Gerota, studii asupra toponimiei româneşti erau puţine. Şi, „pe lângă rădăcina cuvântului, care e de origină adesea slavă, ar trebui controlate şi înregistrate legentele înfiinţării satului, aşezarea lui, care prin calitatea lui, nu e decât traducerea în slavonă. Ex: Smârdan înseamnă loc nisipos, mocirlos. Situaţia locului corespunde perfect numelui Risipiţii, o comună formată din alte cătune îndepărtate şi la început chiar casele risipite; Malu mare etc“.
Avem, în Dolj, după cum citim din cuvintele lăsate mărturie, „numele slavone de sate care mai au rădăcina în limba vorbită: ex. Căciulata, de la căciula. Tot astfel Lunca, Jilav, Măgura. În limba poporului nostru, circulând o mulţime de cuvinte slavone, n’a fost greu ca să le dea ca nomenclatură a satului, fără a influenţa cât de puţin asupra originii neamului. Numele de sate s’au dat apoi prin slavizarea numelor autoctone. În convieţuirea noastră cu Slavii, o mulţime de nume apelative s’au slavizat prin traducerea în limba slavă a cuvântului. Ex: Câmpulung se numea Dlăgopole. Numirile de sate în genere s’au dat fie de la nume de persoane, fie de la cuvinte apelative“.
Cârna, de la femeia cârnă
Sunt sate în judeţul Dolj care îşi au numele de la oameni: „Amzuleşti de la Amza, Albeşti de la Albu, Cârna de la o femee cârciumăreasă ce se stabilise cu cârciuma aproape de balta Cârna şi despre care se spune că era cârnă, Cernăteşti de la Cernat, Coţofeni de la Coţofeanu, Floreşti de la Florea, Gherceşti de la Ghercea, Motoci de la Marin Motoc etc.“. Satelor le mai veneau nume de la apelative. „Cornet de la Corn, Galicea de la Calici, Fântânele de la Fântână, Atârnaţi, Risipiţi, Rotunda, Ascunsa etc. […] Sunt localităţi schimbate cu alt nume ulterior: Ex. Cetatea lui Traian, azi Cerăt. Toponimia jud. Dolj este în generalitatea cazurilor slavă. În năvala atâtor barbari, în timpul neprielnic unei continuităţi de viaţă prosperă, spre a-şi păstra numele român în imposibilitatea de a lăsa mărturii prin lipsa de carte, ne găsim azi în faţa unor adevărate enigme. Cu atâtea rămăşiţe romane, cu atâtea ziduri ce amintesc icoana altor timpuri, nume nu ni s’au păstrat mai de loc. Viaţa noastră de sat e o problemă de etnografie, ce nu e încă rezolvată“.
Numele se mai puteau lua de la pomi sau flori (Carpen, Salcia, Răchita), animale sau păsări (Boureni, Bouveni, Bârza), culori (Balta Verde, Albeşti), lucrurile casei (Teascul, Roaba, Ciutura) sau ocupaţii (Rudari, Ciocănari, Pescari). Mai mult, numele erau luate şi de la naţionalităţi, ca de exemplu Romaneşti, Greceşti, Secuiu. „Multe cuvinte slave traduc în totdeauna un apelativ: Maglavit = multe vite; Smârdan = loc nisipos, mocirlos; Poiana = Poiană etc. Găsim sate cu nume curios, ca Hunia, ce după aparenţă ar fi cuvânt maghiar. Sunt sate cu nume de Coman, ce ar reaminti pe Cumanii. Avem sate ca Geormane, Georoc, care sunt de origine turcă. În marea majoritate sunt slave: Maglavit, Smârdan, Băileşti, Bărca, Giubega, Golenţi, Rojişte etc“.
Unele nume de sate ne arată originile. Altele, ingeniozitatea celor ce le-au populat. Oricum, lectura este mai mult decât interesantă, mai ales că toţi avem, mai mult sau mai puţin, curiozitatea de a ne cunoaşte trecutul.
