Un bronz semnat de Brâncuşi, lucrarea „Prometeu“, a fost adjudecat miercuri seară în cadrul licitaţiei de Impresionism şi Artă Modernă organizată de Casa Sotheby’s din New York, pentru suma record de 12.682.000 de dolari. În cadrul aceleiaşi licitaţii a fost adjudecată şi o versiune a „Strigătului“, lucrare a pictorului norvegian Edvard Munch, pentru suma de 119,92 milioane de dolari (91 milioane de euro), devenind opera de artă cel mai scump vândută la licitaţii.
Sculptura intitulată „Prometeu“, reprezentând un cap turnat în bronz, a fost unul dintre cele patru exemplare ale ediţiei de autor concepute şi turnate în 1911 de către patriarhul sculpturii moderne, Constantin Brâncuşi (1876-1957). Intrat în licitaţie la o valoare estimativă cuprinsă între 4,5 şi 6 milioane de euro (preţul de pornire fiind 4,75 milioane de dolari), bronzul „Prometeu“ a înregistrat o creştere spectaculoasă, în numai câteva minute atingând suma de 10 milioane de dolari, preţul de adjudecare ajungând la 12.682.000 de dolari. Organizatorii licitaţiei de la Sotheby’s nu se aşteptau ca lucrarea să se vândă cu mai mult de 6 milioane de dolari.
Drumul lui „Prometeu“ prin lume
Opera provine dintr-o colecţie privată importantă din Europa, fiind un dar de la artist pentru Eileen Lane Kinney din Washington D.C. (probabil între anii 1920-1930). În 1969, bronzul a fost prezentat în expoziţia retrospectivă Constantin Brâncuşi de la Muzeul „Solomon R. Guggenheim“ din New York, itinerantă apoi la Philadelphia şi Chicago. Sculptura a fost vândută pentru prima oară la Casa Sotheby’s din New York, în 1981, pentru ca în 1999 să fie cumpărată dintr-o licitaţie Christie’s de actualul proprietar. În perioada 2011-2012, opera a participat la expoziţia „Serra/Brâncuşi“, deschisă la Beyeler Foundation din Basel şi Guggenheim Bilbao. Exemplificând limbajul artistic unic (esenţializarea formelor) dezvoltat de sculptor în primii ani ai secolului al XX-lea, lucrarea „Prometeu“ este menţionată în peste zece studii de specialitate dedicate creaţiei brâncuşiene.
Sculptorul a realizat opera în patru materiale diferite: bronz, marmură, ipsos şi piatră. Celelalte trei exemplare de bronz ale operei „Prometeu“ se află într-o colecţie privată și în două mari muzee ale lumii: una în patrimoniul Muzeului „Hirschorn“ din Washington D.C. și alta în Muzeul Naţional de Artă Modernă „Georges Pompidou“ de la Paris. Exemplarul în marmură face parte din patrimoniul Muzeului de Artă din Philadelphia, iar cele două în ipsos pot fi văzute la Muzeul de Artă din Bucureşti şi la Muzeul Naţional de Artă Modernă „Georges Pompidou“ de la Paris. Două exemplare realizate în piatră neagră figurează la Universitatea Cambridge din Londra şi într-o colecţie privată.
Ultimul „Strigăt“ în arta mondială…
O versiune a „Strigătului“ semnat de pictorul norvegian Edvard Munch a încins spiritele colecţionarilor multimiliardari de pe mapamond, care nu au scăpat prilejul licitaţiei de miercuri seară organizate de Casa Sotheby’s din New York. În sala plină ochi a Casei Sotheby’s, vânzarea nu a durat decât 12 minute, ofertele licitatorilor urcând uneori la peste 10 milioane de dolari într-un minut. Într-o atmosferă electrizantă, şapte cumpărători şi-au disputat această operă de referinţă, care fusese estimată la 80 de milioane de dolari.
Realizat în 1893, în ulei şi pastel, „Strigătul“, înfăţişând un om strigând, cu mâinile pe urechi, pe fundalul unui cer însângerat la Oslo, era singura lucrare (din cele patru versiuni) deţinută de un particular. Vânzarea s-a încheiat în aplauzele sălii, la anunţul „un record mondial“, pe care l-a făcut comisarul licitaţiei. În timpul numeroaselor discuţii purtate după vânzare, nu s-a oferit nici un detaliu despre cumpărător, în schimb, în cadrul unei scurte conferinţe de presă, vânzătorul, afaceristul norvegian Petter Olsen, s-a declarat foarte încântat de a fi devenit omul unui asemenea record.
Povestea „Strigătului“
Între 1893 şi 1910, pictorul expresionist Edvard Munch (1863-1944) realizase patru versiuni ale acestui tablou, devenit, în cursul anilor, simbolul angoasei universale. Lucrarea adjudecată miercuri seară, în cursul vânzărilor de artă impresionistă şi modernă, de la Sotheby’s, aparţinea de 70 de ani familiei Olsen, Petter Olsen moştenind-o de la tatăl său, Thomas – vecin, prieten, apoi protector al lui Munch. Tabloul are o particularitate care, se pare, a contat în cadrul ofertelor înverşunate de la Sotheby’s, şi anume: pe cadrul de lemn al ramei de culoare deschisă este înscris, cu litere roşii, poemul care i-a inspirat pictorului această operă, una dintre cele mai cunoscute din lume. Faptul că „Strigătul“ nu a apărut din… senin îl confirmă şi mărturisirile lui Munch din 1892, cuprinse în „Jurnalul“ său: „Mă plimbam pe o potecă împreună cu doi prieteni – soarele era la asfinţit – dintr-o dată, cerul a devenit roşu-sângeriu, m-am oprit, obosit, şi m-am sprijinit de un gard – erau atâta sânge şi atâtea limbi de foc deasupra fiordului bleu-negru al oraşului (Oslo – n.r.) – prietenii mei continuau să meargă, în timp ce eu am rămas tremurând de teamă – simţeam un strigăt infinit care străbătea universul şi sfâşia natura“.
Literatura de specialitate dedicată pictorului norvegian include şi o interpretare a momentului real, a secvenţei de loc şi de timp, care i-a dat senzaţia, relatată chiar de Munch în jurnalul său, determinându-l să interpreteze, pe pânză, sentimentul atât de bine exemplificat de al său „Strigăt“. Astfel, potrivit lui Donald Olson, profesor de Astrofizică la Universitatea din Texas, acest asfinţit de soare de un roşu înflăcărat era desigur provocat de cenuşa emanată în cursul erupţiei vulcanului Krakatoa, în 1883… Ei bine, această întâmplare a născut nu numai o capodoperă (una din versiuni fiind cumpărată, zilele trecute, pentru 91 de milioane de euro), ci şi un simbol, cel al angoasei mondiale, care continuă să fie „exploatat“ de către critica de specialiate. Dar, se vede, şi de marile case de licitaţii…
