Titu Maiorescu
Titu Maiorescu, născut la 15 februarie 1840 în Craiova, a fost o personalitate marcantă a culturii româneşti de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Avocat, critic literar, academician, politician şi scriitor român, el a fost şi membru fondator al Academiei Române. Este autorul celebrei teorii a formelor fără fond, piatra de fundament pe care s-au construit operele lui Mihai Eminescu sau I.L. Caragiale. Printre realizări se numără „prelecțiunile populare“ din anii 1860, dar şi întemeierea societăţii Junimea, împreună cu prietenii lui, I. Negruzzi, Petre P. Carp, V. Pogor și Th. Rosetti. În aceeaşi perioadă, şi-a început şi activitatea de avocat, directoratul la Școala Normală „Vasile Lupu“ din Iași şi a înființat, în 1867, revista Convorbiri Literare. Maiorescu reprezenta noua generație, cu o nouă concepție asupra vieții sociale și culturale. Pe planul ideologiei politice, Maiorescu a fost conservator, adversar al „formelor fără fond“, al căror rechizitoriu l-a făcut în articolul „În contra direcției de astăzi în cultura română“. Acolo condamna introducerea unor instituții imitate după cele occidentale, cărora nu le corespundea un fond adecvat în mentalitatea românilor. Titu Maiorescu a murit la 77 de ani, răpus de o boală la inimă, şi a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București.
