Un nume care ne spune foarte multe a fost motivul unui articol semnat de D. Lungulescu în ziarul Neamul Românesc. Acesta milita, în 1925, pentru păstrarea numelui adevărat al Eroinei de la Jiu.
Mai întâi, spunea Lungulescu (preot al Bisericii „Madona Dudu“ din Craiova în perioada 1911-1945), „subliniez numele de familie al Ecaterinei Toderoiu – şi nu «Teodoroiu» – folosind pentru aceasta prilejul osebitei cinstiri recente ce s’a făcut Eroinei de la Jiu. Se pune o serioasă întrebare asupra alterărei unui nume de familie, şi încă un nume glorificat de întregul neam“.
„Înainte, băieți, sunteți cu mine!“
Eroina de la Jiu, pe numele ei Ecaterina Toderoiu, a trăit doar 23 de ani. Fapta marcantă ce a păstrat-o în istoria naţională s-a petrecut la 22 august 1917. Atunci, în timpul bătăliei de la Varnița și Muncelu, acțiunea ofensivă a armatei germano-austro-ungare a fost oprită de Armata Română cu pierderi grele. În cursul acelei bătălii, Ecaterina Toderoiu a căzut eroic, în fruntea plutonului pe care îl comanda ca sublocotenent. A fost împușcată în piept, iar ultimele ei cuvinte au fost: „Înainte, băieți, sunteți cu mine!“.
Aceste fapte, considera D. Lungulescu, ar fi trebuit păstrate în istorie sub numele adevărat al Ecaterinei. „S’au văzut procese între persoane ale căror nume de familie se asemănau perfect fonetic, deşi o singură literă le deosebeau în scris. Aici cazul se prezintă cu totul deosebit: vine în pretenţie Istoria. În viitor se va discuta dacă Ecaterina Teodoroiu este aceiaşi cu Ecaterina Toderoiu, fica sărmanilor Vasile şi Elena Toderoiu din satul Vădeni, judeţul Gorj, care aşa era trecută în cataloagele claselor primare“. Mai mult, aşa se şi semna.
Preotul aducea aminte de o oarecare teamă faţă de simplitatea numelui original. „Nu cumva s-a crezut că e prea mojicesc Toderoiu, provenit din Toader, cum s’a numit străbunul Ecaterinei? Poporul român – ţăranul – zice: «Toader», «Tudor», şi foarte rar «Teodor». Ce ar fi să schimbăm numele lui Tudor Vladimirescu în Teodor? Oare s’ar mai înfăţişa minţei noastre eroul ţăran din Vladimir?“.
„Tot cu două pogoane am rămas“
Insistenţa condeiului ce a scris acest articol a venit după o discuţie avută cu părinţii celei care a murit pentru ţară. „De multe ori mi s’au plâns iar de nume că este stâlcit. «Eu, zicea tatăl Ecaterinei, mă numesc Vasile Toderoiu; aşa sunt trecut în rol. Tatăl meu se numea Ion Toderoiu şi pe moşul meu îl chema Toader. Iar fata noastră a fost trecută în toate actele Ecaterina Toderoiu şi aşa se iscălea»“.
Deşi Ecaterina Toderoiu făcuse un enorm sacrificiu pentru ţară, părinţii ei rămăseseră sclavii unui trai deloc îngăduitor. „Fără îndoială că, peste o sută sau două de ani, se va invoca la contestarea adevăratei origine a Eroinei Neamului şi faptul că, dacă ea ar coborî din familia Toderoiu, le-ar fi dat şi lor un lot de pământ şi un act la mână, cum să dădea odinioară acelor familii ce au dat Patriei eroi“.
Mama Ecaterinei, Elena, spunea că „am crescut opt copii: trei fete şi cinci băeţi, cu două pogoane de pământ, un car şi doi boi. Nouă ne-a murit băiatul cel mai mare în război, după care a plecat fata; ne-a murit şi fata tot în război şi tot cu două pogoane de pământ am rămas. Ba, d-na Călugăreanu a venit şi ne-a luat şi un costum al fetei, şi toate fotografiile ei de când era mică şi până a murit. Drept e?“.
Ascultându-i pe părinţii fetei şi plângerile lor, „rămân încremenit şi adânc îndurerat de felul cum se cinstesc eroii şi cum se cultivă eroismul la noi. […] Am dat aceasta publicităţii cu un îndoit scop: a) Să se revină în toate actele la adevăratul nume de familie al eroinei: Toderoiu, nu Teodoroiu; aceasta în interesul Istoriei, cel puţin. b) Să se dea părinţilor pământul făgăduit şi să li se facă o bună gospodărie: casă bună şi celelalte, păstrându-se actuala casă bătrânească ca monument istoric, cu placă de marmoră purtând inscripţia cuvenită“.
Din anul 1938, casa familiei Toderoiu, construită în 1884, a fost transformată în Casă Memorială. Istoria nu i-a taxat aşa de grav pe urmaşi şi nici cinstirea, pe alocuri, nu şi-a pierdut din valoare. Însă, să ţinem minte, când vom auzi de eroină, că fata Toderoilor – şi nu cea a Teodoroilor – a fost cea care, la o vârstă dintre cele mai fragede, a trăit şi a murit în prima linie a ţării.
