Într-un interviu acordat GdS, Sabin Cornoiu, şeful Serviciului Public Salvamont Gorj, explică modul în care instituţia pe care o conduce s-a dezvoltat în ultimii ani şi a devenit una dintre cele mai apreciate la nivel de judeţ şi de ţară, precum şi de ce zona turistică Rânca poate aduce servicii de imagine Gorjului şi Olteniei.
GdS: De cât timp conduceţi Serviciul Public Salvamont?
S.C.: Am făcut parte dintre cei care au înfiinţat această echipă în anul 1985. Am parcurs toate etapele posibile: aspirant, salvator montan, şef de echipă, iar din 1993 am început să coordonez activitatea Centrului Salvamont Gorj. Din 1996, după schimbarea cadrului legislativ şi trecerea la activitatea de salvare montană cu profesionişti, am devenit director al noii structuri – Serviciul Public Judeţean Salvamont Gorj, Consiliul Județean Gorj fiind primul în ţară care a înfiinţat acest serviciu cu personalitate juridică. Am pregătit foarte multe generații de salvatori montani pe plan național. Prin natura funcției mă ocup direct de pregătirea permanentă a salvatorilor pe care îi coordonez și de 11 ani particip la congresele mondiale ale CISA IKAR, forul de salvare montană la nivel internațional, fiind membru în comisia tehnică, fapt ce îmi permite să am acces la ultimele descoperiri și cercetări în domeniu, pe care le transpun în activitatea Salvamontului din România.
GdS: Care au fost cele mai dificile intervenţii?
S.C.: Foarte multe elemente intervin în stabilirea gradului de dificultate al unei acţiuni: condiţiile atmosferice, tehnica de salvare, gradul de încărcare psihică, durata acţiunii etc. Cred că cea mai dificilă din punct de vedere tehnic a fost acţiunea de recuperare a doi scafandri speologi morţi în peştera de la Izverna. S-a lucrat timp de zece ore numai în peşteră, în costume de scafandru, în apă de 3-4 grade Celsius, fiind necesar transportul, amplasarea şi lucrul cu foarte mult echipament, maşini de găurit, trolii, sisteme de tracţiune şi ancorare, transportul subacvatic al echipamentului şi victimelor, acţiune care şi acum este considerată una din cele mai dificile acţiuni de salvare speologică rezolvate de o echipă din România. Acţiunile de acest gen şi dificultate erau soluţionate, de obicei, cu echipe din alte ţări.
Din punct de vedere al condiţiilor atmosferice, cred că pot nominaliza un caz din 2001, când, în mijlocul verii, o inversiune de temperatură în zona alpină a făcut ca temperaturile să scadă mult sub zero grade: o turistă a murit îngheţată de frig, iar noi, în condiţii de iarnă vitregă, deși era în august, a trebuit să recuperăm şi să transportăm victima. Din punct de vedere psihic, cele mai dificile acţiuni sunt cele în care victime sunt copii şi, din păcate, în cei 25 de ani de activitate, au fost destule acţiuni şi de acest fel.
GdS: Ştiu că există un proiect finanţat cu fonduri europene care vizează realizarea Sistemului integrat de salvare montană a judeţului Gorj. Ce presupune acest proiect şi ce va însemna pentru judeţ?
S.C.: Pe această Axă de finanţare europeană doar două judeţe din România au reuşit să acceseze fonduri pentru activitatea Salvamont: Gorjul şi Harghita, proiectul nostru având ca rezultat final realizarea unui sistem de nouă mici baze, cu funcţionalitate de punct salvamont, cabinet medical, punct de informare turistică şi dotate corespunzător pentru aceste funcţiuni. Sunt repartizate în întreg arealul montan al judeţului, în zonele în care potenţialul turistic necesită acum sau permite în viitor dezvoltarea şi apariţia unor centre sau chiar staţiuni turistice. Prin serviciile noastre – informare turistică şi promovare, intervenţii de salvare mai rapide, servicii medicale superioare – vom oferi certitudinea unei siguranţe sporite, fapt ce se reflectă direct în atragerea turiştilor către aceste zone.
Rânca, un centru de greutate al zonei
GdS: Când spui Salvamont Gorj faci, fără să vrei, conexiunea cu zona Rânca?
S.C.: Există o anumită percepţie şi foarte multă lume crede că activitatea noastră se desfăşoară numai în Rânca. Nu, Rânca este un pol de vârf turistic şi vârf de activitate de intervenţie Salvamont pe timp de iarnă, dar zona noastră de activitate începe din Masivul Căpățânii, în zona sudică cuprinsă între satele Racovița și Cerna, până în Valea Olteţului, la Polovragi – de aici, în Masivul Parâng, integral zona sudică până în Defileul Jiului. Apoi, Masivul Vâlcan, integral zona sudică, până în Valea Motrului – Padeș – Apa Neagră, sectorul nordic al Masivului Mehedinți şi Masivul Godeanu, integral zona sud-vestică, pornind din Valea Cernei până la limita cu judeţul Hunedoara. Sunt peste 1.800 de kilometri pătraţi, într-o zonă deosebit de complexă și diversificată din punct de vedere al activităților turistic-sportive pe care le oferă, precum și a activităților tradiționale specifice așezărilor de altitudine, de plai sau activităților economice ce se desfășoară în zona montană și submontană.
GdS: Aţi fost după 1990 martor al transformării zonei montane Rânca în ceea ce este astăzi? Cum apreciaţi această transformare?
S.C.: Am fost şi printre cei care au crezut şi au susţinut această dezvoltare şi rămân la părerea că Rânca va fi o staţiune cu un mare viitor, de interes regional, care trebuie să se adreseze în principal turistului ce provine din zona de sud-vest a ţării, un turist care acum se formează în sporturile de munte și care vine dintr-o zonă cu putere financiară medie. Cred că era o mare greşeală dacă încercam să facem o staţiune de cinci stele, de nivel european, atâta timp cât şansele de atragere a turiştilor străini sunt aproape zero, din cauza existenţei acestui tip de infrastructură de schi şi în ţările lor de origine sau mai aproape de acestea.
Întâi zonă turistică, apoi staţiune
GdS: Când vom putea vorbi despre „staţiunea Rânca“?
S.C.: Această problemă este în permanenţă pe masa de lucru a conducerii Consiliului Judeţean Gorj şi a celor două primării, a factorilor implicaţi în dezvoltarea judeţului şi a zonei Rânca. Se cunosc care sunt punctele la care mai trebuie lucrat. Majoritatea sunt aproape finalizate sau se vor finaliza în anul în curs, dar o primă măsură va fi declararea ca zonă turistică şi apoi ca staţiune. Din 2013 începe un nou ciclu de finanţare din fonduri europene şi trebuie analizate care sunt noile cerinţe prevăzute de acesta, să nu ne trezim că el nu se adresează şi staţiunilor turistice deja declarate, ci numai celor în curs de dezvoltare şi neacreditate, şi să fim puşi în situaţia că nu putem accesa fonduri pentru proiectele viitoare.
GdS: Care sunt investiţiile care se vor mai face la Rânca?
S.C.: Concret, în acest moment avem incluse ca investiţii pentru Rânca, prin HG nr. 320/2011, două proiecte: Dezvoltarea domeniului schiabil Păpuşa Nord – realizarea a încă unei pârtii de schi, deservită de telescaunul existent, nocturnă şi instalaţii de zăpadă artificială, încă o maşină de bătut zăpada, lac de acumulare şi aducţiune pentru instalaţiile de zăpadă artificială, spaţii utilitare, două parcări etc. Al doilea: amenajarea unui heliport pentru elicopterul de salvare şi transport medicalizat şi amenajarea căilor de acces către baza de salvare montană. În acest an se vor finaliza şi da în folosinţă instalaţia de canalizare şi staţiile de epurare, un punct salvamont dotat cu cabinet medical în partea inferioară a domeniului schiabil Păpuşa Nord şi se vor termina şi lucrările la drumul naţional ce traversează staţiunea, Transalpina – prevăzut în Rânca cu parcări, trotuar, rigole şi parapet de protecţie. Se va continua iluminatul zonei, realizat în peste 80% din suprafaţă, iar Primăria Baia de Fier va demara un proiect de dezvoltare a aducţiunii de apă către Rânca din izvoarele Galbenului. În rest, vor fi probabil investiţii private. Am auzit de ele, aşteptăm să vedem că încep şi se finalizează. În acest an, Serviciul Salvamont va realiza o serie de trasee scurte, tematice, în jurul staţiunii, folosite pentru promenadă sau excursii tip pentru „întreaga familie“, pedestre sau pentru mountain bike, prin care se vor mări posibilităţile de petrecere a timpului liber pe timp de vară. Aceasta e orientarea pe termen scurt şi, în funcţie de evoluţia ulterioară a situaţiei privind retrocedările de teren şi de încheierea de parteneriate public-private, se vor mai demara şi alte proiecte necesare zonei.
GdS: De ce ar fi nevoie pentru a se elimina problemele legate de utilităţi: apă, energie electrică? Un turism de calitate înseamnă lipsa problemelor în ceea ce priveşte asigurarea utilităţilor…
S.C.: De-a lungul timpului, principalele utilităţi identificate ca deficitare şi doar în momentele de vârf de aflux turistic au fost alimentarea cu apă, energie electrică şi locurile de parcare. După momentul de maxim turistic înregistrat pe perioada sărbătorilor de iarnă s-a observat că nu au mai fost probleme cu alimentarea cu energie electrică, deci instalaţiile sunt dimensionate corect în acest moment. Parcările au fost suficiente, cu excepţia zilelor de 1 şi 2 ianuarie, când numărul de maşini care urcau era mult mai mare decât cele care coborau, iar lipsa zăpezii la momentul respectiv şi concentrarea persoanelor către pârtiile din centrul staţiunii au făcut ca parcările din nordul ei să rămână libere, iar cele de la intrare şi din centrul staţiunii să fie supraaglomerate. Din punct de vedere al alimentării cu apă, deşi s-au înregistrat probleme majore în această iarnă, nu pot să spun dacă alimentările cu apă nu sunt dimensionate corect sau situația este cauzată de scăderea drastică a volumului izvoarelor captate. Nivelul apei a fost afectat de faptul că în zonă nu a mai plouat de peste şapte luni, o secetă de acest nivel nemaînregistrându-se în ultimii 30 de ani.
GdS: Putem vorbi şi de o anumită indisciplină a aşezării construcţiilor în zonă. S-a început cumva greşit? Fiecare a construit cum a vrut şi pe unde a putut…
S.C.: Nu ştiu dacă este vorba de indisciplină, pentru că toată lumea a construit legal, cu proiecte aprobate de toate instituţiile abilitate. În prima fază, cele două primării au concesionat terenuri de 180-250 de metri pătraţi pentru căsuţe de vacanţă familiale, dar mulţi dintre cei care le-au concesionat, simţind potenţialul economic al zonei, au construit clădiri mari pe aceste suprafeţe mici, apărând, în anumite sectoare, acel sentiment de aglomerare. De asemenea, marea distribuţie teritorială a celor care au construit aici a dus, inevitabil, la o mare diversitate a stilurilor de clădiri – unele dintre ele neavând specific montan. Probabil, cu mici ajustări – schimbarea culorii, placări cu piatră sau lemn -, se va schimba şi aspectul acestora. Poate s-a început greşit, dar acele prime sute de cereri de teren au fost pentru căsuţe de vacanţă. În clipa în care au apărut cereri pentru suprafeţe mai mari, s-au acordat terenuri de 500, 1.000 de metri pătraţi sau chiar mai mari. Toată lumea a avut teren bine delimitat de-a lungul străzilor şi aleilor, şi construcţiile s-au făcut numai după concesionarea şi punerea în posesie pe amplasamente. Există situații de acest gen în ţară, în care întâi s-a construit şi apoi s-au făcut actele, dar nu în Rânca.
Posibilităţi de dezvoltare
GdS: Ce oferă în momentul de faţă Rânca turiştilor? Câte pârtii funcţionale sunt, câte unităţi de cazare? Va creşte numărul acestora în următorii ani?
S.C.: Pe timp de iarnă: pârtii de schi, de săniuş, şcoală de schi, patinoar. Vara, ai acces către zona alpină înaltă, trasee turistice pedestre, trasee pentru biciclete, perimetru de zbor cu parapanta, terenuri sintetice de sport şi, pe lângă toate acestea, un peisaj deosebit către zona de creastă a Masivului Parâng. În prezent, sunt patru pârtii de schi dotate cu teleschi şi o pârtie care are telescaun. Cu siguranţă, numărul acestora va creşte întrucât potenţialul zonei o permite.
GdS: Care este numărul maxim de pârtii care se pot face la Rânca? Există un studiu în acest sens?
S.C.: Există un astfel de studiu comandat în anul 1994 de către Ministerul Turismului şi realizat de o firmă din Franţa, renumită pe plan european. Toate cele cinci pârtii din Rânca sunt realizate pe amplasamente identificate de acest studiu şi există posibilitatea amplasării a cel puţin zece mijloace de transport pe cablu ce vor deservi minimum una-două pârtii fiecare.
GdS: Se putea face mai mult pentru Rânca? Mă refer la activitatea autorităţilor locale, la faptul că întâi au apărut construcţiile, acum se realizează infrastructura: canalizare, apă, asfaltare?
S.C.: Nu. Rânca s-a dezvoltat şi a evoluat natural. Nimeni nu avea certitudinea succesului şi banii necesari ca să realizeze întâi insfrastructura şi apoi să vadă dacă vin investitorii, deci, nu putem găsi aici o vină autorităţilor locale. Greutăţile apărute în implementarea programelor de finanţare au făcut ca fondurile să se obţină destul de greu. Proiectul pentru canalizare şi telescaun a primit finanţare după patru ani.
GdS: Care este situaţia fostei baze militare de la Rânca? Ce se poate realiza acolo? Se vorbea la un moment dat de o bază NATO de pregătire sau recreere, pichet de pompieri, post de jandarmi etc.
S.C.: Nu cunosc care este dorinţa celor ce deţin în acest moment acest teren, dar cunosc demersurile consiliului judeţean şi ale celor două primării de a recupera acest teren şi de a realiza aici centrul civic al viitoarei staţiuni.
GdS: Câţi turişti urcă anual la Rânca şi câţi bani poate produce staţiunea?
S.C.: Nu avem astfel de estimări. Putem confirma şi este vizibil pentru toată lumea că numărul de turişti creşte de la an la an, şi dacă de ani buni, pe timp de iarnă, Rânca reuşea să îşi acopere la maximum structura de cazare, începând cu vara anului 2011, acest lucru se înregistrează şi în sezonul de vară, în urma modernizării drumului ce traverseaza zona Transalpina.
GdS: Ar putea într-o zi gorjenii să trăiască din turism? Activitatea minieră se va încheia la un moment dat…
S.C.: Nu trebuie gândit totul numai din punct de vedere al turismului, trebuie valorificată orice oportunitate pe care o identificăm şi piaţa o cere. Turismul este cu certitudine una dintre ele. Cred în potenţialul turistic al judeţului. Sunt conştient că, mai devreme sau mai târziu, acesta va fi valorificat la maximum şi în condiţii bune, dar asta mă şi obligă să îmi gândesc de pe acum dezvoltarea structurii de salvare montană şi a măsurilor ce se impun pentru prevenirea accidentelor montane.
