Una caldă, una rece de Ziua Unirii mici la Craiova. Protestatarii prezenţi zilnic în centru au lăsat deoparte timp de două ore strigătele şi sloganurile şi au chiuit ca la nuntă la horele care s-au încins în faţa primăriei. După momentele artistice, protestatarii s-au strâns în locul lor obişnuit şi şi-au reluat tiradele împotriva puterii.
În jurul orei nouă dimineaţa, în faţa Primăriei din Craiova tensiunea plutea în aer. Militarii începeau să se alinieze în formaţie pentru a da onorul. Treptat, revoluţionarii, protestatarii şi oficialităţile au umplut piaţeta aşteptând începerea ceremoniilor. Reprezentanţii autorităţilor şuşoteau între ei, neştiind la ce să se aştepte. Toţi se temeau ca protestatarii să nu se folosească de momentul festiv pentru huiduieli, aşa cum s-a întâmplat în decembrie, sau, mai rău, să nu se îmbrâncească la depunerea coroanelor de flori. În jurul orei zece, cele aproximativ 300 de persoane prezente la eveniment au rămas nemişcate. Începea festivitatea. Toţi au ascultat cuminţi imnul naţional şi slujba religioasă. Au urmat discursurile oficialităţilor. Primul a fost prefectul Nicolae Giugea. I-a tremurat puţin vocea la început, dar a scăpat repede. A vorbit despre istorie şi însemnătatea zilei de 24 ianuarie. Nu l-a huiduit nimeni. Nici preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, nu s-a lungit la vorbă. Nu a tensionat situaţia vorbind despre protestele din stradă, ci a abordat aceeaşi perspectivă istorică, neutră. Un discurs care se dorea plin de patos naţional şi de îndemn la pace socială l-a avut primarul Antonie Solomon. „Dragi craioveni, în faţa statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, vă invit pe toţi la Unire. Dacă nu, vom cădea pradă deznădejdii. Ne vom pierde identitatea, societatea va fi una întunecată şi fără orizont constructiv. Dacă vom fi unul împotriva celuilalt, dincolo de bătălia cu propriile noastre conştiinţe, ne vom prăbuşi în abisul vrajbei sociale, iar piatra de temelie a neamului românesc, Unirea, va deveni praf şi pulbere. Istoria nu ne va ierta. Generaţiile viitoare nu ne-ar cinsti memoria, iar Cuza Vodă ne-ar împovăra pe viaţă cu putoarea ruşinii de a ne fi folosit de ocaua mică în viaţă pentru interese personale şi nu pentru interesul comunităţii. Dezbină şi cucereşte era dictonul preferat al legionarilor romani. Dacă nu suntem uniţi vom fi cotropiţi de regrete, de sentimentul inutilităţii în societate“, a spus Solomon sacadat. Scris parcă de un participant pe frontul de luptă, discursul primarului a pătruns în abisurile patriei. „Patria se cuvine să fie aşezată deasupra a tot ce există, chiar deasupra zeilor, căci ea îi cuprinde pe toţi, altarele zeilor şi mormintele strămoşeşti (…) Asemenea ierbii la început de primăvară, nu ne permitem să creştem ca şi naţiune răsfiraţi, printre dalele trotuarelor. Unirea este o moştenire transmisă din generaţie în generaţie, de aceea, dacă ar fi să dau un sfat unui tânăr, iată ce i-aş spune: tinere, să-ţi faci patria scumpă şi sfântă ca şi mama, s-o respecţi şi s-o iubeşti din adâncul sufletului tău, de dragoste şi respectul tău pentru patrie să nu faci vreodată reclamă şi paradă. În drapelul unei naţiuni flutură sufletul colectiv al neamului (…) Ca împuternicit al inimii mele, declar Craiova centrul universului în materie de speranţă. La mulţi ani, România!“, a încheiat Solomon, dând semnul începerii paradei militare.
Au dansat de-au rupt opincile
După zece minute, mulţimea s-a prins în horă. Agăţaţi de steagurile naţionale pe care le ţineau strâns în mâini, revoluţionarii şi protestatarii de zi cu zi au început să danseze şi să chiuie. În hore s-au prins şi oficialii doljeni, dar după o tură s-au lăsat păgubaşi. „Haideţi, dom’primar, veniţi aici!“, îl îndemnau pe Solomon „revoluţionarii“, încercând să ţină pasul cu restul horei. După ce s-a schimbat de hainele oficiale şi şi-a dat jos eşarfa tricoloră, primarul a prins aripi şi s-a avântat la dans alături de mulţimea cuprinsă încet, dar sigur de frig. „Respectăm ziua aceasta şi momentul, doar este Ziua Unirii. Avem timp de proteste mai târziu“, explica unul dintre revoluţionari, care prinsese şi drapelul în horă. Spre finalul dansurilor, piaţa din faţa primăriei a răsunat de glasuri de copii de la grădiniţă. Echipaţi cu steguleţe tricolore şi aranjaţi în cerc, „boboceii“ s-au avântat şi ei la joc. L-au înconjurat pe interpretul Constantin Enceanu şi s-au zbenguit jumătate de oră sub privirea educatoarelor şi a oamenilor mari care jucau şi ei câţiva paşi mai încolo.
Jandarmii supraveghează prin geam
Cum s-a terminat festivitatea, cum viaţa şi-a reluat cursul obişnuit. Protestatarii „au sărit pârleazul“ şi s-au mutat în cantonamentul din Piaţa „Mihai Viteazul“, unde au început să fluiere şi să „recite“ şlagărele de o săptămână, supravegheaţi cu atenţie de jandarmii cantonaţi în sediul Prefecturii Dolj. „Nu vă apropiaţi de fereastră că poate vă văd“, a spus sfătos un jandarm care îi privea, împreună cu colegii, pe protestatari prin geamul uşii de la prefectură. Obosiţi din cauza horelor şi sârbelor, manifestanţii şi-au făcut datoria, au strigat câteva minute şi apoi s-au împrăştiat fiecare pe la casele lui, pentru a prinde forţe noi pentru protestele de la ora 16.00.
