Canalizarea şi colectarea gunoiului sunt încă nişte vise frumoase pentru locuitorii comunei doljene Moţăţei
Locuitorii din Moţăţei încearcă să intre şi ei în rândul lumii civilizate. Vor să facă un sistem de canalizare şi unul de colectare a gunoaielor menajere. Criza financiară, birocraţia şi, de ce nu, chiar culoarea politică a conducerii comunei, care nu coincide cu cea guvernamentală, au făcut însă ca aceste proiecte să se împiedice înainte de a deveni realitate
Canalizarea a rămas… pe ţeavă
Încă din anul 2009 a demarat realizarea canalizării din comună. Sătenii îşi puneau mari speranţe în acest proiect, care le-ar fi permis să-şi ia adio de la WC-urile din fundul curţii. Proiectul – finanţat în baza Ordonanţei de Guvern nr. 7/2006 – are două faze de introducere a canalizării. Prima include construirea reţelei de canalizare nu doar pe strada principală, ci şi pe uliţele adiacente (chiar dacă nu până la capăt), în aşa fel încât să permită legarea la această reţea a tuturor instituţiilor publice şi a majorităţii unităţilor comerciale din localitate. Mai mult decât atât, la canalizare se vor putea racorda aproape 700 de gospodării.
La ieşirea din localitate, în fosta fermă zootehnică dinspre Moţăţei Gară, se va construi în cadrul acestui proiect şi o staţie de epurare, care va transforma dejecţiile în îngrăşăminte, iar apa rezultată în urma epurării va fi deversată în pârâul Balasan.
Partea doua a proiectului va include încă o staţie de epurare, în celălalt capăt al comunei. Prima fază a proiectului intrase în linie dreaptă, însă executivul a „uitat“ să asigure finanţarea. Din totalul de 4 milioane de lei, a dat doar 350.000 de lei, din care s-au achiziţionat o parte din materiale – conducte, pompe, capace, cămine – apoi n-a mai venit nici un ban de la Bucureşti.
„Condiţia era să asigurăm noi, ca unitate administrativ-teritorială, o cofinanţare de 5%, care n-a fost o problemă. Contractul e atribuit, dar ne trebuie finanţarea guvernamentală. Nu ştiu care au fost priorităţile în asigurarea acestei finanţări, dar cert e că noi am rămas cu materialele în bătătură şi aşteptăm restul banilor. Sperăm ca anul ăsta să ne vină şi nouă rândul“, spune, optimist, Marin Roşu, contabilul Primăriei Moţăţei.
„Luăm gunoiul, dar nu avem unde să-l ducem“
La fel de încurcate sunt şi căile realizării unui proiect de ridicare a gunoiului menajer de la cetăţeni. Numai că în acest caz încurcăturile nu ţin de bani.
Primăria Moţăţei vrea să salubrizeze comuna prin două forme de colectare a deşeurilor menajere. Este vorba, pe de-o parte, de amplasarea de-a lungul şoselei a 26 de puncte de colectare (un soi de platforme de gunoi), iar pe de altă parte se doreşte achiziţionarea, chiar în această iarnă, a unui tractor cu două remorci, care să bată satele în lung şi-n lat pentru a ridica – o dată pe săptămână – gunoiul menajer de la cetăţeni. Chiar mai mult, se doreşte utilizarea unor saci de plastic de culori diferite pentru gunoiul menajer şi pentru materialele reciclabile, pentru a se face o colectare selectivă a deşeurilor. Personalul utilizat la această activitate ar proveni din cei aproape 300 de beneficiari de ajutor social, aşa că forţa de muncă n-ar fi o problemă.
„Societatea produce gunoi, ăsta-i adevărul. Dar – şi asta e o palmă pe obrazul unora dintre săteni – câţiva n-au înţeles ce înseamnă gunoi menajer. Unii amestecă gunoiul de grajd cu plasticul, cu hârtiile, cu sticla. Din nefericire trebuie să-i educăm. Nu sunt mulţi din ăştia, dar totuşi sunt“, susţine contabilul Roşu.
Impedimentul e altul, iar soluţia nu se întrevede încă.
„Luăm gunoiul de la populaţie, îl transportăm, dar problema este că nu avem unde să-l ducem. Calafatul nu poate să-l preia, nici Băileştiul. Ar trebui să-l ducem la Craiova, dar nu ni-l primeşte nici acolo. Deocamdată aşteptăm cu sufletul la gură să vedem ce decide Craiova în privinţa participării sale la masterplanul judeţean pe gunoi. Sperăm ca în trei-patru luni, până în primăvară, să se rezolve în vreun fel cu preluarea acestui gunoi“, spune viceprimarul Moţăţeiului, Marian Duţă.
