De ce se opune Curtea Constituţională eutanasierii maidanezilor

Curtea Constituţională a României (CCR) a declarat drept neconstituţională Legea eutanasierii câinilor fără stăpân, pe motiv că soluţiile prevăzute nu sunt clare şi previzibile, iar autorităţile locale trebuie să apeleze la eutanasiere doar în ultima instanţă, după epuizarea celorlalte măsuri, se arată în motivarea CCR. Potrivit motivării deciziei, „Curtea reţine că textul art.I, pct.8 din lege stabileşte soluţiile preconizate cu privire la obligaţia autorităţilor publice de a gestiona problema câinilor fără stăpân fără a ţine seama de o ordine în care trebuie aplicate, astfel încât autorităţile publice chemate să aplice legea criticată vor fi puse în situaţia de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre acestea. Or, soluţiile preconizate de un act normativ nu pot fi aplicate în mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat să stabilească condiţii, modalităţi şi criterii clare şi obiective de aplicare. Raportat la legea criticată, Curtea observă că legiuitorul trebuie să stabilească o ordine de prioritate cu privire la aceste soluţii, iar soluţia eutanasierii câinilor fără stăpân să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale, dar nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen“. Judecătorii CCR consideră că adoptarea măsurilor care să ţină sub control fenomenul câinilor fără stăpân ţine de „marja de apreciere a statului“ şi este de datoria legiuitorului să stabilească condiţiile normative concrete în care acest fenomen trebuie gestionat.
Potrivit Curţii, este necesară o responsabilizare a autorităţilor publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii. Judecătorii au atras atenţia că gestionarea problemei câinilor fără stăpân nu ţine numai de autorităţile publice centrale sau locale, ci şi de societatea civilă, ceea ce, în sistemul normativ intern, echivalează cu obligarea asociaţiilor, ce au ca obiect de activitate protecţia animalelor, să contribuie în mod efectiv, inclusiv material, şi nu numai declarativ, la aplicarea soluţiilor prin care se urmăreşte rezolvarea acestui fenomen. „Curtea constată că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi de clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu afectează însă previzibilitatea legii“, scriu judecătorii în decizia CCR.
Curtea consideră că măsura eutanasierii este necesară în cazul câinilor agresivi şi periculoşi fără stăpân, întrucât aceştia se află într-o situaţie diferită faţă de celelalte rase de câini, şi respinge susţinerea autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia termenul de trei zile lucrătoare în care câinii agresivi şi periculoşi fără stăpân se eutanasiază ar fi prea scurt.
În privinţa obiecţiei de neconstituţionalitate făcută de autorii sesizării potrivit careia „proprietarii câinilor fără stăpân sunt discriminaţi în raport cu proprietarii altor specii de animale fără stăpân“, pentru că animalele din a doua categorie nu pot fi eutanasiate, CCR constată că aceasta este lipsită de sens, pentru că, din moment ce animalele sunt fără stăpâni, acestea nu au nici „proprietari“. „Curtea nu constată neconstituţionalitatea vreuneia dintre soluţiile prevăzute prin legea criticată în privinţa gestionării fenomenului câinilor fără stăpân, ci sancţionează doar lipsa de previzibilitate a legii determinată de inexistenţa unei ordini de aplicare a acestora – ordine care, în mod esenţial, ar trebui să consacre soluţia eutanasierii numai în ultima instanţă – şi a unor proceduri clare şi precise de care autorităţile publice să fie ţinute în aplicarea soluţiilor preconizate“, conchide CCR.
• Hotnews