Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova a găzduit, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale, recitalul de poezie al actorului Emil Boroghină, menit să îl omagieze pe luceafărul poeziei româneşti, Mihai Eminescu.
Manifestarea „Recitindu-l pe Eminescu… La steaua care-a răsărit“ a avut loc în sala „Ion D. Sîrbu“, începând cu ora 11.00, şi a fost deschisă de directorul Naţionalului craiovean, Mircea Cornişteanu. „Este o onoare şi o bucurie pentru mine să vă zic «bine aţi venit» în această zi extraordinară pentru români“, a spus acesta. Anul trecut, la iniţiativa a 50 de parlamentari, 15 ianuarie a devenit Ziua Culturii Naţionale, iar menirea ei nu este doar să celebreze un mare creator, ci şi să îndemne la o reflecţie asupra culturii române şi a proiectelor culturale de interes naţional.
Secretarul literar al teatrului, Nicolae Coande, a fost şi el invitat să spună câteva cuvinte, alegând să-l citeze pe criticul literar Marin Mincu: „Vom putea constata un eminescianism litanic la Antim Ivireanul, un eminescianism filosofic la Dimitrie Cantemir, […] un eminescianism adolescent la Nicolae Labiş, un eminescianism elegiac la Nichita Stănescu, un eminescianism viitor la un poet viitor care, deşi nu s-a născut, este un poet eminescian“. Aceste cuvinte au venit să susţină faptul că orice poet care există şi va exista va sta sub steaua luminoasă şi sub influenţa arzătoare a luceafărului Eminescu.
Călătorie prin versuri
Luminile s-au stins încet, lăsând sub ochiul privitorului numai silueta actorului Boroghină, cu cartea de poezii ţinută strâns la piept. Recitalul lui a fost învăluit într-o aură de linişte şi mister. Muzica aleasă atent a completat tonul cuvintelor, când calm, când nervos, când apăsat de o tristeţe chinuită, tipic eminesciană. Poezii precum „Dormi!“, „O, rămâi“, „Memento mori“, „Glossa“ „Venere şi Madonă“, „Epigonii“ sau „Departe sunt de tine“ au fost readuse la viaţă, povestite şi, mai ales, simţite, atât de recitator, cât şi de public. Romantismul şi iubirea („Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheţ“) au plecat spre resemnare („Nu-mi trebuie flamuri,/ Nu voi sicriu bogat“) şi s-au transformat, în doar câteva minute, în refulare şi mânie („Proşti şi genii, mic şi mare, sunet, sufletul, lumină, / Toate-s praf… Lumea-i cum este… şi ca dânsa suntem noi“). Numai aşa, ascultând povestea versurilor eminesciene, publicul a văzut că se confirmă vorbele marelui G. Călinescu: „Tot ce a avut de spus a spus până la 33 de ani. Viaţa lui se confundă cu opera“. Iar poezia lui se confundă cu trăirile noastre, ale tuturor.
Timp de peste o oră, într-o amorţeală plăcută, poezia lui Eminescu, recitată de directorul Festivalului Internaţional „Shakespeare“, a răsunat în liniştea sălii, sub lumina unui singur reflector. O stea. „La steaua care-a răsărit“.
Recitalul, şi în variantă audio
Cu sprijinul Radio Oltenia Craiova, avându-l ca producător pe Mircea Pospai, Emil Boroghină şi-a imortalizat vocea pe un CD, pentru ca recitalul din 15 ianuarie să dăinuie în timp. Regia de studio este semnată de Castela Ana şi Violeta Tudor, iar redactor este Adrian Mogoşeanu. Materialul audio va fi disponibil în curând.
