De ce s-au trezit proprietarii cu centrale termice, dar şi cei contorizaţi cu facturi piperate la căldura comună, adică din subsol, casa scării, uscătorii şi, mai ales, căldura din ţevile care tranzitează apartamentele, asta încearcă să explice specialiștii care administrează condominii.
Specialiştii care administrează condominii în Craiova spun că nu este nimic anormal, dar nici nu exclud faptul ca firmele de repartitoare să fi greşit la inventariera instalațiilor și caloriferelor din blocuri, nu neapărat la calcul. În al doilea rând, instalaţiile din vechile blocuri nu sunt făcute pentru aceste repartitoare, respectivele aparate nu pot contoriza conducta care nu se încălzeşte la capacitate maximă, după cum nu pot determina dacă la un calorifer se încălzesc doar 10 din 12 elemenţi.
În mod normal, un apartament cu centrală are un consum format din cota-parte din consumul pe părţile comune (subsol, casa scării, uscătorii) şi consumul pe coloanele de distribuţie care trec prin apartament. „Apartamentul debranşat poate plăti mai mult decât cel contorizat şi cu aceeaşi suprafaţă, dar care nu are consum, în două situaţii: dacă valoarea consumului pe coloane de distribuţie este mai mare decât cea a apartamentului contorizat (dimensiuni diferite, izolaţie) sau dacă apartamentul contorizat a plătit în luna precedentă din eroare mai mult pe consumul din calorifere decât consumase, iar în luna în curs nu a avut consum individual, atunci diferenţa plătită în plus se va scădea din consumul pe coloane de distribuţie şi astfel costul din acea lună va fi format doar din cota parte pe părţile comune şi de aici apare discrepanţa între cele două apartamente“, a spus Alina Mora, reprezentanta unei firme de administrare condominii din Craiova.
Bloc mare, procent mare
Procentul din căldura comună poate să varieze între 5% şi 90%, acestea sunt extremele rezultate în urma inventarierii părţilor comune, dar media este de 30% – 50% cu o marjă de plus, minus 5 procente. Se poate întâlni procentul maxim când toate apartamentele contorizate au repartitoarele închise, caz în care consumul pe coloanele de distribuţie creşte. Procentul mai mare este frecvent în blocurile turn sau în blocurile care au ramificaţii de conducte mari în subsol, pentru că este normal ca din multitudinea de conducte să fie o pierdere mai mare de căldură pe care repartitorul martor o înregistrează. De exemplu, două apartamente identice de 50 mp, unul cu centrală, altul contorizat, tranzitate de patru ţevi, pot înregistra un consum egal sau chiar mai mare în cazul apartamentului cu centrală în funcţie de factorul de conversie pe ţevi. Acest factor de conversie, ca şi în cazul unui calorifer, este dat de materialul din care este ţeava, de lungime, înălţime, precum şi de diametrul ţevii. „Dacă un apartament cu centrală are un consum mai mare decât un apartament centralizat, diferenţa se face pe ţevi“, a mai precizat Alina Mora.
Nu orice izolaţie opreşte transferul de căldură
Nu puţini sunt proprietarii care şi-au izolat sau mascat conductele care le trec prin apartamente fie din considerente estetice, fie că au vrut să excludă din propria locuinţă tot ce ţine de sistemul centralizat de încălzire. Unii au mers până acolo încât le-au zidit, dar s-au înşelat. Nimeni nu le-a cerut socoteală până la apariţia Ordinului ANRSC nr. 434/2010, când fie că sunt sau nu izolate sunt trecute în inventarul efectuat de firma de repartitoare şi considerate că degajă căldură. „Aici este vorba de pierderile de căldură sau transferul de căldură. Singurele izolaţii care atenuează aceste pierderi, adică le aduc spre zero, sunt cele cu vată minerală de 10 cm peste care se pune carton şi folosirea izolaţiilor termice cu cochilii din spumă poliuretanică“, a mai spus Alina Mora.
Ce e în inventar intră în calcul
Că funcţionează sau nu la capacitate normală, ţevile din spaţiile comune, dar şi caloriferele sunt luate în calcul la inventariere. Când firma de repartitoare calculează consumul nu ţine seama că un calorifer din casa scării sau uscătorie are zece elemenţi, dar se încălzesc doar cinci, că ţevile se încălzesc mai mult la parter şi mai puţin la etajele superioare sau invers. Ca să scape de costurile pentru căldura pe aceste părţi comune, proprietarii trebuie să pună aici un repartitor însoţit de un robinet cu cap termostat pentru a reduce la nevoie consumul. Dacă ele rămân reci pe tot sezonul de iarnă se închide robinetul la maximum şi astfel se vede pe repartitorul montat consum zero.
Ce plăteşte apartamentul contorizat
Consumul unui apartament contorizat cu repartitoare de cost este format din: cota parte, conform suprafeţei utile, din consumul pe părţile comune (reprezentat de subsol, casa scării etc., a cărei valoare se măsoară în unităţi echivalente termic), consumul de unităţi echivalente termic a coloanelor ce deservesc apartamentul (ţinându-se cont de grosimea fiecărei coloane, lungimea acesteia, materialul din care este confecţionată şi eventuala izolaţie termică existentă) şi consumul individual pe fiecare calorifer, conform citirii indexului de pe repartitoare (citire care se înmulţeşte cu un factor de conversie aferent fiecărui calorifer – dependent de orientarea față de punctele cardinale a corpului de încălzire, raportul faţă de verticală, dimensiunile caloriferului şi materialul din care este confecţionat – pentru a se stabili consumul individual de unităţi echivalente termic după care se află valoarea unei unităţi în Gcal).
