Craioveanul Alexandru Niculescu (foto) (n. în 1979), cofondator al Centrului pentru Cultură Contemporană Club Electro Putere Craiova (CEP), a absolvit Universitatea de Arte din Bucuresti, iar între 2006-2008 a beneficiat de bursa „Vasile Pârvan“ la „Accademia di Romania“ din Roma. În perioada 2008-2010 a obţinut bursa „Theodor Aman“ la Academia de Arte Vizuale din Leipzig, ambele burse fiind câştigate de Alexandru Niculescu pe baza unor concursuri susţinute. În 2009, împreună cu Adrian Bojenoiu a reactivat Clubul Electroputere, iar proiectul lor „Romanian Cultural Resolution – documentar“ reprezintă anul acesta România la Bienala de Artă de la Veneţia. GdS i-a adresat câteva întrebări lui Alexandru Niculescu legate de evenimentul de astăzi din Capitală.
– Lansarea albumului de artă „Romanian Cultural Resolution“ de luni (astăzi – n.r.) va cuprinde şi un dialog pe tema contextului artei contemporane din România, dialog la care veţi participa. Ce aţi spune despre contextul artei contemporane din Craiova? Bănia este (încă) destul de izolată sau evenimentele artistice din Cetatea Banilor nu sunt mediatizate precum în Capitală?
– Pe Craiova numai Cetatea Banilor nu aş numi-o! Nici măcar Cetatea Banilor altora. Iar lucrul ăsta se răsfrânge şi asupra mediului artistic, evident. Comparativ cu alte oraşe din ţară, în Craiova contextul artistic este foarte timid. Pe de o parte, nu se fac investiţii în artă, pe de altă parte artiştii nu se mobilizează să ia atitudine.
În ceea ce priveşte promovarea unui eveniment, cred că în ziua de astăzi nu se mai pune problema vreunei discriminări regionale. Internetul este acelaşi pentru toată lumea. Cred că se pune mai degrabă problema în ceea ce priveşte calitatea unui eveniment. Cum reuşeşti să creezi ceva care să fie competitiv, interesant şi luat în calcul de toată lumea. Propunerile bune se propagă cu viteza luminii. Şi dacă mai sunt susţinute şi de un PR bun, atunci succesul este garantat.
– Din 2009 (când dumneavoastră împreună cu Adrian Bojenoiu aţi înfiinţat CEP), Electroputere n-ar mai trebui asimilat cu …locomotivele şi Electro, echipa de fotbal, nu?
– Trebuie făcută o distincţie între Fabrica Electroputere şi Clubul Electro Putere ce aparţine sindicatului fabricii. Nu noi am înfiinţat Clubul Electroputere. El exista demult şi cred că nu e craiovean care să nu fi avut de-a face cu activităţile culturale de la Club. Noi am făcut o înţelegere cu Sindicatul pentru a-i reda utilitatea de altă dată. În fond, noi nu am făcut decât să populăm câteva spaţii care de mai bine de 15 ani au rămas goale. Dacă în trecut lumea mergea la Club pentru serbări, bibliotecă, cursuri de karate sau fotografie, acum vine pentru expoziţii de artă contemporană, dezbateri cu personalităţi din cultură sau documentare despre drepturile omului. Şi toate astea pe gratis.
Apoi, în ceea ce priveşte brandul Electroputere, cred că el trebuie asimilat cu absolut tot ce a însemnat şi va însemna pentru comunitate. Este istoria acestui loc într-o continuă transformare.
Evenimentele de la Clubul Electro putere, vizibilitate internațională
– Ce politică culturală puternică veţi face pentru ca CEP să devină, cu adevărat, un centru de o încărcătură culturală europeană?
– Evenimentele actuale ale Clubului Electro Putere au deja o mare vizibilitate internaţională. Numele importante din arta contemporană care au expus la Club, cum e exemplul lui Dan Perjovschi, care, pe lângă Muzeul de Artă Modernă din New York, şi-a trecut şi Clubul Electro Putere în palmares, ne validează programul. Şi dacă încă mai exista un dubiu, acest album de artă, a cărui lansare în România o vom face luni (astăzi – n.r.) la „Cărtureşti“ este prima carte despre arta contemporană românească publicată la o editură internaţională prestigioasă, „Hatje Cantz“ (Germania). Cartea circulă deja prin lume. Cu un simplu search pe Google o puteţi găsi pe toate meridianele. Şi ghici ce are pe copertă? Sala de spectacol a Clubului Electro Putere.
Dar, revenind la întrebare, Centrului îi trebuie mai mult decât atât pentru a deveni o instituţie puternică. Toate aceste realizări nu au venit de-a gata, ci sunt rezultatul eforturilor noastre personale. Suntem o organizaţie nonprofit şi, prin urmare, avem nevoie de sprijin. Şi cred că acest sprijin va trebui să vină din partea autorităţilor locale pentru că din ce în ce mai mulţi oameni, atât din Craiova, cât şi din întreaga lume, participă la evenimentele noastre.
– Cum vedeţi arta contemporană din Craiova în viitor?
– Vorbind de Craiova, pot spune că suntem pionieri, noi creând o alternativă la singura organizaţie existentă, şi anume Uniunea Artiştilor Plastici. Cred că arta contemporană din Craiova va intra într-o nouă etapă în momentul în care artiştii vor fi mai curajoşi în ceea ce priveşte raportul lor cu organizaţiile artistice. Foarte mulţi se complac în afilieri la structuri ce nu mai sunt de actualitate şi cred că în felul asta îşi irosesc mult din energia creativă. Un mediu cultural vivace se realizează în urma mai multor iniţiative curajoase. Noi suntem una, dar nu e suficient pentru a contura un mediu artistic plin de vitalitate, deci pot spune că arta contemporană va avea un viitor şi în Craiova în momentul în care spiritul de emulaţie îi va cuprinde pe cât mai mulţi.
