George Emil Palade

George Emil Palade, născut la 19 noiembrie 1912, a fost un medic și om de știință american de origine română, specialist în domeniul biologiei celulare, laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină. În 1986 i-a fost conferită, în Statele Unite, Medalia Națională pentru Știință în biologie pentru „descoperiri fundamentale (de pionierat) în domeniul unei serii esențiale de structuri supracomplexe, cu înaltă organizare, prezente în toate celulele vii“. Cel mai important element al cercetărilor lui Palade a fost explicația mecanismului celular al producției de proteine. A pus în evidență particule intracitoplasmatice bogate în ARN, numite ribozomi sau corpusculii lui Palade. Împreună cu Keith Porter a editat Revista de Biologie Celulară, una dintre cele mai importante publicații științifice din acest domeniu. În 1961, Palade a fost ales membru al Academiei de Științe a SUA. În 1973 a părăsit Institutul Rockefeller, transferându-se la Universitatea Yale. În 1974, George Palade a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve, „pentru descoperiri privind organizarea funcțională a celulei ce au avut un rol esențial în dezvoltarea biologiei celulare moderne“. Din 1990 a lucrat la Universitatea din San Diego (California) şi a încetat din viaţă în SUA, în 2008, la vârsta de 96 de ani.