Joi seară, când a venit „Vremea nemâniei“, o sală plină l-a aşteptat pe Tudor Gheorghe să readucă la viaţă opera poetului basarabean Grigore Vieru
Spectacolul „Vremea nemâniei“, care s-a auzit pentru prima dată în satul natal al lui Grigore Vieru, Pererita, pe 4 octombrie, a ajuns şi la Craiova joi seară. Cu această ocazie, la Filarmonica „Oltenia“, Tudor Gheorghe a reunit o ţară întreagă, referindu-se la componenţii orchestrei Arkadia. „Am aici Ţara Românească şi Basarabia. Am făcut România Mare!“, a spus menestrelul despre cei ce i-au ţinut de urât pe scenă. Dirijorul Marius Hristescu, cel care este mai mereu alături de Tudor Gheorghe, a fost şi el prezent.
E de la sine înţeles că sala filarmonicii a fost plină. Aşa se întâmplă de fiecare dată când maestrul iese pe scenă şi predă publicului câte o lecţie de istorie din poezia românească. În cadrul acestui concert, vocii lui Tudor Gheorghe i s-au alăturat glasurile a trei basarabence care au „culoarea limbii lui Grigore Vieru“, basarabean şi el.
A fost „Vremea nemâniei“ fiindcă „trăim în perioade în care ne urâm pe nimicuri, într-o zonă de mânie permanentă între oameni“, a mărturisit Tudor Gheorghe, completând cu faptul că era tehnologică – ucigătoare de sensibilitate – ne-a făcut să „trăim într-o lume fără artă, o lume seacă, de roboţi, care vor şti de toate, dar nu vor mai şti să iubească“. Rapsodul s-a declarat nemulţumit şi de starea actuală a muzicii româneşti, făcând referire la câteva emisiuni televizate, căutătoare de talente: „Se răsuceşte Aurică Andreescu în mormânt!“.
„Sunt fericit că n-am cântat pă unii“
Ca să schimbe starea tot mai des întâlnită în muzica de astăzi, Tudor Gheorghe a propus numai „şlagăre“. Astfel, spectacolul a cuprins melodii dedicate celei mai iubite fiinţe, mama, tangouri, un „blestem din dragoste“, dar şi un colind atipic, realizat după versurile poeziei „Florile negre“: „Ne-au pus strajă la fereastră,/ Şi spuneau că-i sora noastră,/ Ne-au adus necurăţia,/ Dar ziceau că îi frăţia“.
Publicul l-a putut vedea pe iubitul oltean în ipostaza de acum mulţi ani. Cu un picior pe scaun şi chitara pe genunche, el a istorisit episoade tragicomice din perioada comunistă, când fusese „ridicat“ de şeful Securităţii după un concert în care spunea că „sunt fericit că n-am cântat pă unii“. Când a fost întrebat ce înseamnă asta, domnul Tudor a replicat că era vorba doar de nişte păuni din grădina zoologică a Băniei; nişte păsări mari, îngrădite de garduri, înfricoşătoare. Totodată, menestrelul a spus că nu poate să-și explice ce a avut autoritatea comunistă cu poetul Grigore Vieru. „Acest om subţire ca o trestie şi gânditor ca ea“ nu reprezenta o ameninţare, însă avea o forţă monumentală a cuvintelor, pe care a transpus-o în poezia lui de atitudine, deranjantă pentru unii.
„Vremea nemâniei“ a trecut. Spectacolul. Acum, aceeaşi vreme a nemâniei, o stare de spirit care ar trebui să fie constantă, aşteaptă să fie îmbrăţişată de cât mai mulţi oameni. „Bucuraţi-vă de viaţă! Bucuraţi-vă de pace!“, cum ar spune Grigore Vieru, parafrazat excelent din punct de vedere muzical de al nostru oltean, Tudor Gheorghe.
