Oraşul Craiova a fost, în trecut, în fruntea mişcărilor culturale şi naţionale, mai mult poate decât ar fi dispus cineva să creadă astăzi
Din însemnările publicate cu mult timp în urmă de magistratul craiovean Avram Vasculescu, „se va vedea că cea dintâi muzică militară din România s-a înfiinţat la Craiova şi că prima defilare a armatei din nou organizate, după veacuri de robie, s’a ţinut tot la Craiova, pe locul unde este acum părculeţul Mihai Bravu, în anul 1831“. Căutările lui Vasculescu în acest domeniu au fost cu atât mai asidue cu cât acesta a fost un mare iubitor de carte, un iscusit bibliofil, care avea una dintre cele mai valoroase biblioteci particulare din Craiova, cu peste 15.000 de volume.
„Banda Ştabului“ şi muzica militară
Împrejurarea care a determinat înfiinţarea muzicii militare a fost izbucnirea, în anul 1830, a holerei, care bântuia întreaga ţară. „Craiovenii, pentru a scăpa oraşul lor de acea urgie, se hotărâră a aduce moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, ce se află în Mănăstirea Bistriţa, şi pentru a primi acele sfinte moaşte cu toată pompa cuvenită, hotărâră să ieasă înainte la marginea oraşului toată oastea ce se afla în oraş; pentru aceasta lipsea însă podoaba acelei oştiri, adică muzica; de aceia Marele Spătar Alecu Ghica provocă înfiinţarea ei, năimind cu simbrie mai mulţi musicanţi din banda de musică, proprietatea particulară a Marelui Vornic Constantin Golescu“.
Muzicanţii au fost dichisiţi cu uniforme militare, li s-au dat chitare şi flaute luate din „isnaful bărbierilor, având de capelmaistru pe un musicant ungur, Dobos, şi un subcapelmaistru şi clarinetist, Dinică“. Cu această muzică au fost întâmpinate moaştele sfântului mai sus-amintit. „Această musică, singură în toată oştirea, s’a numit Banda Ştabului, şi s’a întreţinut din simbria ofiţerilor, care se numea paraua musicei, luându-se câte două parale la leu din salariul fiecărui ofiţer“.
În anul 1832 s-a înfiinţat şi în Bucureşti un regiment de infanterie, sub polcovnicul Constantin Filipescu. El a organizat, cu propriii bani, o orchestră de muzică militară a regimentului său, „care s’a întreţinut tot cu paraua musicei, şi aceasta fu a doua musică militară organizată în Ţara Românească“, după cum atestă „Cercetări asupra musicei ostăşeşti la Români“, în Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie, anul 1891.
„Ceremonial Marş“, prima defilare
Oştirea românească, organizată la Craiova la anul 1830, „după cadrele a şease batalioane de panduri ce au combătut cu oştirile ruseşti în războiul cu Otomanii la anul 1828-29, s’a organizat în oştire regulată, numindu-se streaja pământească, compusă din trei regimente infanterie şi şase escadroane de cavalerie, pusă sub ordinele Marelui Spătar Al. Ghica; iar regimentele ereau comandate: I-iul de Polcovnicul E. Băleanul; al II-lea de D.C. Ghica şi al III-lea de Maior I. Solomon; iar escadronul I de C. Filipescu, al II-lea de S. Creţulescu, al III-lea de Căpitan Enghel, al IV-lea de D. Brătăşeanul, al V-lea de Th. Brătianu şi al VI-lea de Maior Fochianu“.
Oştirea nu avea încă muzică, steaguri şi tunuri, ci se servea de orchestra de muzică rusească. „La anul 1831, Ianuarie 6, ziua Botezului, fiind exersate două companii din polcul I, comandat de Porucic Gr. Locusteanu şi al V-lea de Praporcic D. Budişteanu, au defilat, pentru prima oară, în ger mare, pe dinaintea Spătarului Alecu Ghica“. Defilarea purta numele de „Ceremonial Marş“ şi era prezentată de șeful instructorilor ruşi, generalul-major Starov, de polcovnicul E. Băleanul comandantul Polcului I-iu, şi comandată de maiorul Al. Florescu. La această defilare a fost invitat şi caimacamul Craiovei, vornicul Al. Ghica (zis Barbă Roşie), precum şi mai mulţi boieri şi negustori, împreună cu publicul craiovean, care a fost impresionat de perioada foarte scurtă în care „streaja pământească“ s-a pregătit atât de bine.
Militarii au străbătut mijlocul Craiovei, în zona maidanului lui Brăiloiu şi Bengescu, astăzi Grădinița „Mihai Bravu“, realizând astfel premiere frumoase ale oraşului nostru.
