Miguel de Cervantes
Miguel de Cervantes, născut la 29 septembrie 1547, a fost romancier, poet şi dramaturg. Este simbolul literaturii spaniole, cunoscut în primul rând ca autorul romanului „Don Quijote de la Mancha“, pe care mulţi critici literari l-au considerat primul roman modern şi una dintre cele mai valoroase opere ale literaturii universale.
Cervantes a fost supranumit „principele ingeniozităţii“. El a cultivat, într-un stil original, speciile narative obişnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea: nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „morisca“ (în care se idealizează relaţiile dintre mauri şi creştini), satira lucianescă şi miscelaneul. A reînnoit specia denumită „novela“, care însemna atunci o povestire scurtă, bazată nu pe retorică, ci pe studiul psihologic. Romancierul s-a ocupat, de asemenea, de critica literară. Aceasta apare în „Galatea“, în „Don Quijote“ şi într-o carte de sine stătătoare, „Viaje del Parnaso“ („Călătoria Parnasului“), un lung poem pe bază de terţine. În 1615 a publicat „Opt comedii şi opt intermedii noi şi niciodată reprezentate“, dar drama sa, astăzi foarte populară, „La Numancia“, precum şi „El trato de Argel“ au rămas necunoscute până în secolul XVIII.
Influenţa lui Cervantes în literatura universală a fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „limba lui Cervantes“.
