21.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalCine sunt noii vandali

Cine sunt noii vandali

Tineri sau foarte tineri, cu profil etnic imprecis, dar cu apucături penale certe, bine organizaţi pe Blackberry, pentru care justiţie socială înseamnă o plasmă furată, un mobil, ceva bunuri mai de soi cărate din magazinul de cartier jefuit în creierii nopţii. Majoritatea britanicilor care comentează scenele incredibile de jaf şi violenţă din Londra, Birmingham, Liverpool sau Bristol raportează aceste elemente comune, la fel presa. Cauza jafurilor devenite sport de seară la periferiile Londrei – ştim deja asta – nu este uciderea taximetristului Mark Duggan de către poliţişti. Nu căutaţi explicaţii prea savante în sărăcie sau altele. Anglia oferă spectacolul de coşmar al unor infractori lăsaţi să zburde pe sub nasul unor poliţişti paralizaţi de groaza corectitudinii politice.
Totul a început sâmbătă seară, când 300 de persoane s-au adunat în faţa unei secţii de poliţie din Tottenham, după ce un şofer de taxi de 29 de ani, Mark Duggan, tată a patru copii, a fost ucis joi într-un schimb de focuri cu poliţia. Emoţionant, dar insuficient pentru a justifica violenţele, incendierile şi jafurile ulterioare.
Furtul în grup presupune o minimă organizare. Aşadar, cum s-au mobilizat atât de repede?
Potrivit blogului UrbanMashup, citat de mai multe publicaţii britanice, inclusiv de BBC, „se pare că mesaje BBM (BlackBerry Messenger) au început să circule după împuşcarea lui Duggan de către poliţişti. Acestea au amplificat furia tinerilor care au ieşit pe străzi. BBM a fost, de asemenea, canalul utilizat pentru a împrăştia vestea începerii revoltelor“.
UrbanMashup explica de ce BBM şi nu Tweeter sau Facebook. „BBM este cunoscut drept un sistem de instant messenger care a devenit popular din trei motive: este rapid (normal), este gratuit şi, spre deosebire de Twitter sau Facebook, asigură confidenţialitate (…) Punctul-cheie aici este faptul că aceste mesaje se răspândesc viral, via BBM, fiind mai puţin vizibile altora, iar autorul e greu de identificat“.
A nu se înţelege de aici că BBM este un serviciu conceput pentru infractori. E doar un canal preferabil altora, care poate genera reţele sociale mai ascunse decât altele. Moartea lui Duggan a fost repede uitată.

Violenţă de dragul violenţei

Ce se întâmplă de sâmbătă seară încoace este criminalitate pură şi violenţă gratuită. Şi, totuşi: de ce?
„Am vorbit cu jefuitorii, singura explicaţie a comportamentului lor pe care ne-au dat-o a fost că astăzi n-au bani“, spune un martor ocular, citat de BBC în pagina on-line.
Un alt martor ocular citat de BBC relatează cum câţiva indivizi purtând căşti de motociclist pe cap sau măşti de schi „spărgeau, aruncau tomberoane în stradă şi râdeau“.
În ciuda acestor detalii relevante, care ne îndepărtează definitiv de ideea de justiţie socială sau revoltă legitimă, presa continuă să vorbească abuziv despre „protestele“ răspândite din Tottenham în marile oraşe. Proteste împotriva cui?
Presa main-stream păstrează tonul politic corect şi nu pune accent pe chipul noilor vandali. Forumurile publicaţiilor on-line abundă însă în descrierea brutelor de către cititorii care au trăit în cartierul lor nopţi de coşmar.
Pe site-ul Guardian, un cititor care semnează Keldorn relatează: „Nu am observat particularităţi demografice în cazul infractorilor pe care i-am văzut. Grupul iniţial, care a venit cu maşini pe la 3.15 noaptea, erau toţi negri şi arătau de 20 şi ceva de ani. Grupurile care au venit mai târziu arătau mai tineri – câţiva în mod clar copii – şi când le-am putut zări feţele am văzut reprezentate aproape toate etniile. Era chiar şi un cuplu de modă veche (peste 40, cu aspect hippi), însoţind unul din grupuri. (…) Distrugerea maşinilor vecinilor mei nu este vreo declaraţie împotriva sistemului, este un act criminal pur şi simplu – violenţă de dragul violenţei“.
Unele comentarii pun, desigur, violenţele din oraşele Angliei pe seama sărăciei, în cârca sistemului nedrept sau acuză politicile de stânga care i-au învăţat cu ajutoare.  Alţii dau vina pe imigranţi, criza economică, pe sărăcie şi şomaj, pe „bancherii care fură tot ce le pică în mână la fel ca derbedeii de pe străzile Londrei“.
Să ascultăm însă iarăşi vocea bunului-simţ. Un martor ocular care postează pe forumul ziarului Guardian întocmeşte portretul-robot al infractorului scăpat de sub control: „Sunt infractori oportunişti, majoritatea foarte tineri, şi cred că jumătate dintre ei habar nu au cum au început protestele la Tottenham. I-am văzut pe fereastră jefuind Clapham Junction: au venit pregătiţi cu genţi masive şi sacoşe jumbo-size, încărcând cutii în maşini şi demarând în trombă (…) Nu e curios cât de multe magazine de plasme TV, telefoane mobile şi alte bunuri de firmă scumpe au fost ţinta acestor „protestatari“?

Poliţia britanică are complexe

Majoritatea celor arestaţi de poliţia britanică sunt raportaţi ca fiind tineri şi foarte tineri. Desigur, poate începe o întreagă dezbatere naţională despre lipsa şanselor, sistemul de educaţie, criza locurilor de muncă etc. Dar realitatea simplă aici este cea pe care o văd îngroziţi britanicii pe fereastra casei lor: aceşti oameni fură şi distrug pentru simplul motiv că vor să aibă totul, cât mai mult şi cât mai repede, deşi ar fi fost bine să mai şi muncească pentru a avea.
Ce legătură au dezumanizarea şi animalizarea cu ideea de protest împotriva sistemului? Nici una, desigur. Cât de jos trebuie să cobori pe scara evoluţiei pentru a jefui pe cineva umplut de sânge sub pretextul că vrei să-l ajuţi? Cum mai pot fi numite fiinţe umane?
Cei care se reped să dea vina pe musulmanii care au invadat Londra sau pe diverse grupuri etnice ar fi bine să recitească relatările martorilor oculari. Vor afla repede că infracţiunea n-are culoare.
Poliţia britanică, în schimb, are şi manifestă complexe. Într-un excelent editorial publicat de The Telegraph, David Green scrie că poliţiştii britanici trăiesc un complex rasial de câteva decenii bune, complexul „poliţiei albe“, şi manifestă reţineri sau chiar paralizie totală în utilizarea forţei. Este doar unul dintre posibilele răspunsuri la întrebarea: cum a fost posibil?
La fel ca revolta mahalalelor pariziene din 2005, răzvrătirea găştilor de cartier din Londra este sindromul unei fenomen: armatele de săraci şi tineri dezorientaţi din jurul marilor oraşe sau din inima lor vor mult, repede şi uşor. Vor să trăiască utopiile consumului perpetuu predicate ani de zile pe post de religie. Astăzi au aflat că nu se mai poate. Că utopia a luat sfârşit, că lor nu mai are cine să le dea mai nimic gratis.
Criza economică i-a înmulţit şi vor fi şi mai mulţi. Seduşi continuu de viaţa inaccesibilă din jurul lor, ei vor fi adversarul nostru intern, difuz, tăcut şi mereu la pândă, gata să instaleze haosul şi legea bunului-plac la cel mai mic semn de slăbiciune al autorităţii, în toate marile oraşe din Europa, nu doar la Londra sau Birmingham.
Iar ei, noii vandali, ştiu că se vor găsi oricând politicieni (de stânga sau ultrapopulişti) care să ţipe după soarta lor nedreaptă, să denunţe sărăcia şi nedreptatea, să acuze capitalismul putred sau tăierile bugetare masive, să plângă după drepturile omului încălcate flagrant de o poliţie criminală, să le promită, în fine, o viaţă mai bună contra voturi.
Însă, epoca acestor politicieni va apune odată cu lumea cu care ne-am obişnuit până astăzi, lumea consumismului de masă fără crize majore, lumea deformată de sofisme democratice care au dus în final la aberaţii egalitariste şi colectiviste (credit şi prosperitate pentru toţi) în interiorul unor sisteme economice construite, doar teoretic, pe individualism şi performanţă.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

18 COMENTARII