George Călinescu

George Călinescu, născut pe 19 iunie 1899 în Bucureşti, a fost un critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician, personalitate enciclopedică a culturii şi literaturii române. Este considerat unul dintre cei mai importanţi critici literari români din toate timpurile. Îşi semna întotdeauna articolele cu G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
Profesorii care i-au marcat studenţia au fost Ramiro Ortiz, care preda limba şi literatura italiană la Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, şi Vasile Pârvan, un alt spirit enciclopedic interbelic, de la Universitatea din Bucureşti. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români. A scris romane de tip balzacian, obiective, la persoana a treia, începând de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acţiunea romanului. Ele au fost denumite „dorice“, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, „Arca lui Noe“. Primul său roman, într-un clasament sui-generis al valorii, este „Enigma Otiliei“. Cea mai importantă lucrare a lui Călinescu rămâne monumentala „Istorie a literaturii române de la origini până în prezent“ (1941). S-a spus despre această istorie literară, unică în Europa în genul ei, că e un veritabil roman critic, luându-se în considerare portretele fiecărui scriitor în parte, care pot fi opera unui mare romancier.