Poeta Ileana Mălăncioiu a fost invitata de weekendul trecut a „Duminicilor de poezie în teatru“
Ileana Mălăncioiu, „una dintre cele mai puternice personalităţi din întreaga literatură română“, după cum o numeşte Nicolae Manolescu, a fost prezentă pe 8 mai în Bănie, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“. La ora 11.00, în Sala „I.D. Sîrbu“, ea a venit să vorbească despre judecarea excesivă a literaturii române după dosare ale fostei Securităţi, dar şi să răspundă la întrebările celor din public. Alături de ea s-au aflat actriţele Nataşa Raab şi Gina Călinoiu, care au recitat poezii din antologia „Linia vieţii“, împreună cu Nicolae Coande, secretarul literar al Teatrului Naţional din Craiova şi moderatorul acestor întâlniri.
„O poetă care dezvăluie realitatea cruntă a propriei noastre spiritualităţi“, aşa am regăsit-o pe Ileana Mălăncioiu în cuvintele lui Nicolae Coande, care a mărturisit că ne aflăm la „o întâlnire pe care o dorim substanţială, dar şi agreabilă“. Ileana Mălăncioiu a început prin a rezuma amintirile din comunism, cenzura la care a fost supusă, dar şi nemulţumirile faţă de vremurile pe care le trăim. „Lumea e discutată de oameni care nu ştiu nimic despre ea“, a spus cu tristeţe poeta, completând oarecum ironic cu faptul că „la orice lucru care nu ne convine, ne aducem aminte de mineri“. Problema „cărţilor de sertar“ a fost şi ea adusă în discuţie, Ileana Mălăncioiu fiind de părere că tot ce contează cu adevărat e dacă acestea au valoare. Referitor la vorbele aspre aduse poeţilor şi scriitorilor în general, cum că ar avea un trai liniştit şi lipsit de griji, poeta nu s-a ferit să spună că „am fost şomer timp de nouă ani, şi chiar şi un bilet de tramvai era mult“.
„Versurile unei adevărate doamne“
Nataşa Raab s-a declarat onorată să recite din „versurile unei adevărate doamne“, alături de fosta ei studentă, Gina Călinoiu, actriţă şi ea. Cele două au dat viaţă poeziilor din antologia publicată în 1999 a Ilenei Mălăncioiu, „Linia vieţii“. Poeta a recitat şi ea, cu modestie, câteva dintre creaţiile sale, spunând că vocea ei nu se poate compara cu „vocea frumoasă a Nataşei Raab“. Versurile „Ne-nfricoşa grozav fantasticul delir/ Dar stam şi ne uitam uimiţi ca la paradă,/ Căci fiecare-aveam pe cineva pe stradă/ Şi n-am fi vrut să fie închis în cimitir“ au încheiat poezia numită „Coşmar“, care a devenit reală la Revoluţie.
Invitata a mărturisit însă că n-a fost mereu „atât de tristă ca în anii ‘80“ şi a exemplificat prin câteva poezii din cartea de debut.
Partea finală a constituit-o dialogul cu publicul. Ileana Mălăncioiu a răspuns cu răbdare întrebărilor legate de rezistenţa prin cultură, de relaţia dintre har şi promovare, dar şi despre preferinţele sale în ceea ce priveşte poezia.
Aşadar, ne-am întâlnit din nou cu lumea extraordinară a cuvintelor şi cu un reprezentant important al lor, despre care vorbeşte extrem de bine chiar creaţia-i proprie: „Aveţi grijă de creierul meu înfierbântat de durere/ Aveţi grijă de pământul roditor al acestei ţări“.
