Michelangelo Buonarotti
Michelangelo Buonarotti este, alături de Leonardo da Vinci, cel mai important reprezentant din perioada de vârf a Renaşterii italiene. S-a născut pe 6 martie 1475 în Capresso, provincia Arezzo. Geniul său s-a manifestat în pictură, arhitectură, sculptură şi desen, dar şi în poezii, încadrându-se mai ales în genul sonetului şi al madrigalului.
În perioada 1489-1492, locuieşte la familia Medici şi realizează „Lupta centaurilor“ și „Madona della Scala“, dar pleacă după moartea lui Lorenzo de Medici. În 1508, începe lucrul la una dintre cele mai importante creaţii ale sale: bolta Capelei Sixtine din Cetatea Vatican. La acest proiect a lucrat asiduu, aproape singur, timp de patru ani. După 26 de ani revine la Vatican, pentru a picta peretele altarului din Capelă, cu tema Judecăţii de Apoi. La dezvelire, toţi cei prezenţi rămân uimiţi: tabloul apocaliptic prezenta peste 300 de personaje, în frunte cu Judecătorul Suprem, Iisus. Nu au lipsit acuzaţiile de blasfemie, provocate de nuditatea redată de Michelangelo.
În anul 1549, este numit arhitect-șef al Bisericii „Sfântul Petru“, pentru a continua construirea ei, începută de Bramante. Până la sfârşitul vieții se ocupă mai mult de arhitectură. Michelangelo avea 75 de ani când afirma: „Pictura și, mai ales, fresca, nu este o ocupație pentru cei ce au trecut de o anumită vârstă“. Paisprezece ani mai târziu moare, iar corpul lui e depus la Florenţa, într-o criptă a Bisericii „Santa Croce“.
