Daniela şi Viorel Bistriceanu se leagă de orice speranţă şi nu se dau înapoi de la nimic pentru Dragoş, copilul lor.Mama este mereu lângă el. Problemele de sănătate ale micuţului au năpădit-o însă. Copilaşul ei, de numai doi anişori şi jumătate, suferă de hemipareză, epilepsie, astm, microcefalie, boli crunte care îi macină trupul mic şi firav.
Doi ochi mari negri privesc curioşi. Nu este nici mami, nici tati şi nici surioara mai mare, Alexandra. Stă rezemat între două perne, îşi caută repede cu privirea mama, zâmbeşte, apoi îşi trage aproape socotitoarea, jucăria preferată în ultima vreme. „Ce este Dragoş?“, îl întreabă cu voce blândă tatăl. Se uită fix la părinte, zâmbeşte iar, după care începe să molfăie un ursuleţ din plastic, dar nu uită nici de socotitoare. Nu se lasă el aşa uşor, cu una cu două.
Condamnat din prima clipă
Dragoş Bistriceanu s-a născut în anul 2008 în Craiova. A fost un copil dorit. Daniela Bistriceanu, mama, şi Viorel Bistriceanu, tatăl, s-au gândit că familia lor va fi mai împlinită, dacă pe lângă Alexandra, fetiţa în vârstă de patru ani şi jumătate, cât are acum, ar mai avea şi cel de-al doilea copil. Lucrurile nu au stat însă aşa. De când a venit pe lume, Dragoş a fost condamnat. „Sarcina a decurs bine. Am mers la spital şi am fost programată la cezariană. Nici un medic nu mi-a spus că ar fi probleme, că se întâmplă ceva cu mine sau cu copilul. Înainte de cezariană, când m-au pus la ecograf, au constatat că nu se mai aud bătăile inimii la copil. Aveam ruptură de placentă şi fătul avea probleme. S-a născut cu nota 1“, povesteşte cu lacrimi în ochi mama. Pentru medici a fost un copil mort. Asta le-au spus şi părinţilor. Viorel, tatăl, a fost anunţat la telefon că băiatul nu mai trăieşte, iar soţia se zbate între viaţă şi moarte. Acum trebuia să se concentreze numai asupra salvării ei. După multe ore, au aflat că micuţul lor trăieşte. „Ne-au întrebat dacă mai avem şi alţi copii şi ne-au spus că băiatul nu se va face bine niciodată. Să nu ne facem speranţe. Era deja condamnat. După ce a stat o săptămână la incubator, şi-a mai revenit. Poate aşa a vrut Dumnezeu! Nu ne-au spus nimic de epilepsie, de astm şi toate celelalte suferinţe. Până la trei luni devenise o legumă“, îşi aminteşte tatăl.
Între deznădejde şi speranţă
Totul s-a prăbuşit. Acum începea lupta cu destinul nedrept, căutările salvatoare pentru micuţul Dragoş. Au urmat medici după medici, clinici după clinici, diagnostic după diagnostic. La şase luni ale băiatului, epuizaţi, părinţii au aflat că Dragoş are epilepsie, astm, hemipareză spastică dreapta, întârziere globală în dezvoltarea neuropsihomotorie severă, microcefalie. Tratamentul şi kinetoterapia l-au readus la viaţă. O umbră de tristeţe s-a lăsat însă peste liniştea familiei Bistriceanu. O tristeţe care a copleşit-o până şi pe fetiţa de patru anişori, surioara mai mare a lui Dragoş. Copilul a fost atât de marcat încât, atunci când doamna a întrebat-o la grădiniţă de ce este tristă şi abătută a răspuns: „Cum să nu fiu supărată când mami este mereu cu Dragoş la spital, iar el nu se mai face bine“.
O altă lovitură a primit-o familia Bistriceanu când s-au văzut cu banii împuţinaţi, singurul venit, salariul lui Viorel, fiind înjumătăţit. Cheltuielile cu tratamentul şi hrana copilului abia le mai poate susţine. „Salariul meu a scăzut de la 2.100 de lei la 1.400 de lei. Peste jumătate din sumă o dăm pentru Dragoş, tratament, hrană. Mulţumesc lui Dumnezeu că măcar s-au văzut ceva schimbări în starea lui de sănătate. Am vinde şi casa, dar este ipotecată la bancă. Trebuie să mergem mai departe. Poate are şi el o şansă. Am început să mă interesez şi am descoperit o clinică în Italia, Bambino Gesu. Le-am prezentat cazul şi ne-au trimis scrisoare. Ne acceptă să mergem cu copilul pentru investigaţii şi intervenţie chirurgicală. În ţară nu s-au încumetat să-i facă nici un RMN“, a spus Viorel Bistriceanu.
Costurile investigaţiilor, tratamentului şi intervenţiei chirurgicale sunt peste puterile lor financiare. De unde să scoată cei 35.000 de euro, cât le-ar trebui, când abia se descurcă de la o lună la alta?
Trenul speranţei
Ceva îl nemulţumeşte pe Dragoş şi scoate câteva scâncete. În rest, nici un cuvânt, nici un gângurit. Nu vorbeşte, deşi copiii de vârsta lui au rostit de mult primul „mama“ sau „tata“, aleargă, se bucură de cele mai minunate clipe ale vieţii, copilăria. Pentru micuţul Dragoş, copilăria înseamnă să stea ţintuit în pat, mereu dependent de cineva. Nici hrana nu şi-o poate duce la gură.
Întinde mâinile spre mama şi agită socotitoarea. Bilele viu colorate se lovesc unele de altele şi zgomotul îl încântă. Zâmbeşte, iar Daniela îl mângâie pe creştet.
Lângă pat, un trenuleţ mic de jucărie aşteaptă într-o gară. Este poate trenuleţul lui Dragoş… stă neclintit pe şine şi îl aşteaptă pe băiat.
Ajutor umanitar
Vă cerem sprijinul pentru a-l ajuta pe Dragoş, un copil încercat acum de soartă, dar care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al dumneavoastră, poate depăşi momentele cumplite prin care trece.
Pentru cei care vor să facă donaţii, anunţăm numerele de cont:
Cod IBAN EUR: RO40INGB0000999902229930
Cod IBAN RON: RO46INGB0000999902229919
Număr de contact 0763 16 80 11 Bistriceanu Viorel
Vă mulţumim!
