Copiii lui Stalin, de Owen Matthews
Editura Meteor Press
Uneori, modul cel mai bun de a înţelege o ţară atât de diferită ca Rusia este să citeşti despre oamenii ei simpli, nu despre Oamenii Măreţi care i-au croit istoria. Este, în tot cazul, mai uşor. Conversaţiile cu ruşii bătrâni implică adesea un şoc de umilinţă. Pe neaşteptate, ei amintesc cum au supravieţuit asediului Leningradului sau cum şi-au pierdut o rudă în Marile Epurări, un detaliu peste care trec cu uşurinţă, dar care ne poate face pe noi, cei din afara spaţiului rus, să ne simţim naivi sau răsfăţaţi de soartă. Owen Matthews a crescut printre asemenea amintiri ale unor dificultăţi desprinse parcă din altă lume, dar şi cu povestea de dragoste aproape miraculoasă a părinţilor lui.
„Copiii lui Stalin“ a fost scrisă ca biografia unei familii, dar este mult mai mult decât atât. Este o examinare intimă a vieţii din Uniunea Sovietică de la jumătatea secolului al XX-lea, o perioadă despre care ştim prea puţine fapte reale, majoritatea informaţiilor fiind intens cosmetizate de o propagandă acerbă. Povestea acelor ani este relatată prin vieţile a trei generaţii din familia Bibikov.
Istoriile de manual pot să ofere doar descrieri seci, aride ale anilor tumultuoşi care s-au scurs între epurările lui Stalin şi perestroika lui Gorbaciov. Membrii familiei Bibikov au trăit evenimentele acelea. Prin intermediul lor, putem cunoaşte disperarea părinţilor arestaţi în epurări şi trimişi în Gulag, ca şi neajutorarea orfanilor prinşi în haosul evacuărilor în masă, în timp ce armata germană invada Rusia. Împărtăşim fericirea a două surori separate în timpul războiului care se regăsesc printr-o minune. Apoi ne stabilim cu surorile în Moscova şi îndurăm privaţiunile Războiului Rece. Vă veţi obişnui repede cu stilul autorului de a trece de la o epocă la alta – de la Rusia prerevoluţionară la epurări, la degradarea regimului sovietic şi sfârşitul său.
Scrierea unei poveşti adevărate despre evenimente dramatice implică destul de multe riscuri. Rezultatul ar putea fi excesiv de sentimental sau ar putea aduce mai degrabă cu un thriller. Autorul a ştiut să evite aceste extreme. El le îngăduie membrilor familiei să-şi povestească vieţile prin intermediul amintirilor, al scrisorilor şi al documentelor oficiale, captând cu acurateţe atitudinea fatalistă a ruşilor.
„Copiii lui Stalin“ este un portret de neuitat al Rusiei de-a lungul a şapte decenii şi un studiu remarcabil al felului în care ne străduim să ne definim în opoziţie cu înaintaşii noştri, doar pentru a constata uneori că ne aliniem în direcţia evoluţiei lor.
