24.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalRomânia optimistă. Dar cu condiţii

România optimistă. Dar cu condiţii

Mă încăpăţânez să remarc şi lucrurile bune din societatea şi economia românească, pentru ca isteria prăbuşirii şi dezastrului total să nu acapareze tot spaţiul public. Pentru că nu este aşa. Nu suntem într-o situaţie mai proastă decât multe alte ţări. Ne place însă să ne văicărim şi să plângem unii pe umerii altora, să dăm vina mereu pe ceilalţi pentru neîmplinirile şi necazurile proprii. Niciodată pe noi înşine.

Care ar fi atuurile pe care poate conta România?

   1. Sistemul bancar stabil. Nu trebuie să fii cine ştie ce specialist să vezi că statul român n-a trebuit să pompeze bani în bănci pentru a le salva de la faliment. Nu-i vorba, nici nu avea de unde. Băncile-mamă n-au retras bani din filialele româneşti, ba în ultimul timp le-au şi recapitalizat cu sume importante. Rezervele minime obligatorii, controlul strict impus de BNR asupra băncilor ne-au ferit de surprizele de care au avut parte Irlanda, Grecia, în curând Portugalia  şi, posibil, alte state. Care acum au nevoie de ajutoare uriaşe de la UE şi alte organisme, pentru a se salva şi, odată cu ele, şi moneda euro. Noi n-am cerut ajutoare de acest nivel de la UE.

   2. Gradul redus de îndatorare a ţării. Spre deosebire de alte ţări, un grad de îndatorare de 40% din PIB este departe de limita de pericol, mai ales comparativ cu ţări ca Grecia, Portugalia, Irlanda, Italia, Spania, care au un nivel de îndatorare mult mai ridicat. Ar putea fi un atu pentru reorientarea investitorilor străini spre ţara noastră, mai stabilă economic, bancar şi financiar, odată cu acutizarea crizei datoriilor suverane ale statelor.

   3. Preşedintele şi guvernul ştiu problemele reale ale ţării. Nu numai că le ştiu, dar şi spun adevărul despre ele, în gura mare, pe toate canalele media, ceea ce este o noutate pentru România. Spun şi drumul de urmat: restructurarea şi reformarea statului, pentru a avea disponibilităţi financiare pe care să le îndreptăm spre infrastructură, spre modernizare, informatizare. Rămâne să înţelegem cu toţii aceste adevăruri, chiar dureroase. Şi să ignorăm cântecele de sirenă care ne promit să câştigăm mai mult pentru muncă mai puţină. Din partea unei opoziţii pentru care accesul la mierea bugetară şi bazinul de funcţii publice e mai important decât viitorul ţării.

   4. Gradul de acceptabilitate privind restructurările şi reducerile aparatului bugetar. Spre deosebire de Grecia, românii nu au ieşit masiv în stradă, să se bată cu forţele de ordine, pentru ce? Că de unde nu e, nici Dumnezeu nu poate da. În timp ce grecii blocau propriul sistem de transport, în plin sezon turistic, tăindu-şi, practic, o importantă sursă de venituri, sindicatele noastre n-au reuşit să scoată în stradă mai mult de 30-40.000 de protestatari. Care au manifestat aproape paşnic, fără incidente grave, fără morţi şi răniţi, cum s-a întâmplat în Grecia. În anii de creştere economică s-au produs, totuşi, acumulări, cel puţin în vile, case, terenuri, autoturisme, bunuri de folosinţă îndelungată, depozite la bănci. Care demonstrează că aceia care au muncit, în ţară sau în străinătate, au prins cheag şi au pus şi ceva deoparte pentru zile negre. Alţii n-au procedat la fel şi acum ţipă să le dea statul ajutoare. Au fost obişnuiţi prost. Nu le rămâne decât să se întoarcă la realitatea economică şi la muncă.

   5. Stabilitatea politică. Până în prezent, în ciuda campaniilor de presă şi a ameninţărilor cu dărâmarea guvernului, moţiunea de cenzură a avut o susţinere mai slabă decât precedenta. Semn că mulţi parlamentari au înţeles aventura la care ne împingeau PSD+PNL. Fără un minim program comun, fără un premier previzibil, cu programe politice şi economice total incompatibile, cu înţepături şi atacuri abia voalate, înainte de a accede la putere, ce s-ar fi întâmplat după preluarea puterii? Un scandal perpetuu, pe resurse şi funcţii publice.

   6. DNA şi DIICOT îşi fac treaba şi fac arestări pe bandă rulantă. Fără timorări şi ezitări, fără să pară că se tem de importantele personaje cărora le pun cătuşe. Lista celor arestaţi e prea lungă şi este cunoscută. Unii sunt şi condamnaţi, alţii sunt în aşteptare. Doar dacă o comparăm cu lista din anii 2000-2004 ne dăm seama de saltul impresionant produs.

   7. Românii care lucrează afară. Trei milioane de români au învăţat ce înseamnă munca adevărată, conştiincioasă şi bine plătită. Este de presupus că, odată cu reluarea creşterii economice în ţările dezvoltate ale UE, şi fluxurile de bani trimise în România vor creşte, contribuind la redresarea balanţei de plăţi şi la creşterea consumului, cu efectele pozitive ştiute.

   8. Şomajul de 8%. Este sub media europeană de 10% şi departe de cel al Spaniei, de 21%. În ciuda restructurărilor şi concedierilor din sistemul economic de stat şi privat.

   9. Din ce în ce mai mulţi studenţi români decid să studieze în universităţi străine de prestigiu, utilizând oportunităţile oferite de nivelul taxelor, acelaşi pentru toţi cetăţenii europeni. Contactul cu lumea ştiinţifică şi cercetarea internaţională este un câştig cert, atunci când vor reveni, cel puţin în parte, în ţară.

  10. Societatea civilă şi presa. Există mii de ONG-uri care activează în diferite zone ale societăţii, uneori suplinesc statul în asistenţa socială, fac radiografii şi aduc critici severe politicilor publice. Presa, la rândul ei, află şi dă publicităţii, prin mijloace specifice, aproape orice (cazul Cătălin Tolontan vs. Monica Ridzi). Instituţii media importante oferă spaţiu ONG-urilor şi criticilor, cu excepţia televiziunilor mogulilor. Alianţa pentru România Curată continuă o activitate de câţiva ani în zona monitorizării actelor de corupţie.

  11. Uniunea Europeană îşi ia măsuri de precauţie. Începând de la anul, UE va iniţia mecanisme de monitorizare, control şi sancţiuni asupra bugetelor, deficitelor, dezechilibrelor structurale etc. Fiind păţită cu Grecia, Irlanda şi, posibil, alte ţări, UE s-a trezit la realitate şi va pune piciorul în prag. Această posibilitate va pune în gardă şi guvernanţii români care nu mai pot face ce vor, în goana după voturi.
  12. Producţia de porumb a fost anul acesta de nouă milioane de tone, un record în istoria ţării, plasând România în Top 10 mondial. Fără intervenţie politică, a presei, a guvernului. Doar cu munca responsabilă a celor mulţi din agricultură. Prin exporturi, o importantă resursă financiară se va reîntoarce la producători, ajutându-i să-şi dezvolte în continuare afacerile.

  13. S-a luat decizia de principiu pentru asfaltarea a 10.000 km de drumuri comunale. Cine a văzut comunele asfaltate din jurul Bucureştiului îşi dă seama de diferenţa uriaşă pe care o reprezintă ieşirea din glodul şi praful mioritice.  Ce investitori ar risca să-şi înţepenească pantofii şi maşina pe uliţele preistorice, în lătrat de câini comunitari? Sigur, până la implementare mai sunt studii de oportunitate, de fezabilitate, de impact, mediu şi câte şi mai câte. Dar bine că s-a gândit cineva la asta. Iar până la implementare apar şi banii, inclusiv europeni. Trebuie doar să reducem bugetarii şi să punem în locul lor computere, care nici nu greşesc, nici nu cer şpagă.

  14. România a reuşit să atragă 1,4 miliarde de euro. La un randament mediu  de 4,8% pe an, la o scadenţă de trei ani, în condiţiile în care Grecia şi Irlanda se împrumută la o dobândă de la 8 la 11% pe an. Este şi acesta un semn al credibilităţii României în ochii finanţei mondiale, care nu ia în calcul declaraţiile opoziţiei sau jocurile presei mogulizate. În plus, riscul de creditare pentru România este sub cel al unor ţări europene, iar Jeffrey Franks spune că „perspectivele României sunt mai bune decât cele ale unor state din zona euro care întâmpină dificultăţi, în condiţiile în care deficitul bugetar a scăzut semnificativ, iar economia începe să îşi revină, astfel că riscurile s-au redus“.  Criza datoriilor suverane ale statelor, Caritasul gigantic, care rulează mii de miliarde de euro, se va opri la un moment dat, aceasta fiind soarta oricărui joc piramidal. Cu ce costuri şi consecinţe, nimeni nu pare să ştie.

  15. Banii europeni ne pot ajuta să ieşim din criză. Dacă anii 2007-2008 i-am pierdut, nefiind în stare măcar să acredităm la Comisia Europeana unităţile de management ale proiectelor, se pare că în ultimul timp a crescut numărul proiectelor care au primit finanţare.

Sunt convins că există o fereastră de oportunitate prin care să ieşim la liman şi apoi să mergem pe drumul modernizării, progresului şi bunăstării. Cu condiţii, însă. Să rămânem în acordul cu FMI, ca un certificat de bună purtare, să ieşim cu educaţia şi formarea profesională din tiparele comuniste, prin legea angajată de guvern, şi să facem mai atractiv mediul de afaceri şi investiţional, prin stabilitatea politică, economică şi fiscală.
Dacă opoziţia, PSD şi PNL, vor obstrucţiona îndeplinirea acestor condiţii şi vor amâna intrarea pe drumul modernizării şi relansării, vor defila la alegerile din  2012 sub anatema: partidele care au îngropat România.
Depinde doar de noi să aducem contribuţia fiecăruia la binele general, care să se transforme mai târziu în binele personal.

Ştefan Vlaston

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

5 COMENTARII