14.5 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalMişcări tectonice în subteranele partidelor

Mişcări tectonice în subteranele partidelor

În şapte luni de zile, cele trei mari partide şi-au schimbat radical strategia şi opţiunile. Dacă alegerile au configurat, la începutul lui 2010, două posibile blocuri politice – pe de-o parte, coaliţia PDL-UDMR-independenţi-minorităţi, pe de alta, PSD şi PNL – şapte luni mai târziu, sondajele determină reamenajarea scenei şi, implicit, refacerea calculelor pe termen mediu şi lung.

Analiştii şi consultanţii politici par să fie de acord că s-a ajuns la un blocaj şi că preşedintelui Băsescu, specializat în mutări de şah cu pionii adversarului, i s-au redus drastic opţiunile de joc. Remanierea se anunţă inevitabilă, dar cine se va sacrifica să intre într-un nou guvern? De ce resurse dispune PDL? Ce şanse are un guvern de tehnicieni? Cum va muta opoziţia pe tabla de şah?
PSD şi PNL au renunţat, cel puţin în declaraţiile publice, la orice proiect comun şi tind spre divizare. Încurajaţi de creşterea în sondaje, cele două partide au intrat în competiţie. Ponta şi Antonescu îşi revendică, fiecare pentru el, rolul de lider al opoziţiei. Fiecare visează rolul de primadonă, să câştige totul şi să nu împartă cu nimeni. Declaraţiile lui Crin Antonescu făcute pe 1 august la Antena 3 trădează o schimbare radicală de tactică. Cu PDL picat undeva sub 15%, PNL caută să se desprindă repede de PSD, să recupereze electoratul dezamăgit de guvernarea Boc şi să ocupe spaţiul dreptei, după câteva ocheade aruncate alegătorilor de stânga.    
„E din ce în ce mai puţin probabil să guvernăm împreună într-o asemenea situaţie, pentru că ne despart foarte multe (…) Problema PSD-ului este despărţirea de Ion Iliescu (…) Dacă Ponta va acţiona în sensul modernizării acestui partid, atunci PSD va fi un partener autentic pentru noi (…) Nu vreau să văd încă o dată perioada 2000-2004, sub alt chip“, a declarat Antonescu la Antena 3. Fraze grele, care pun în paranteză proiectul opoziţiei unite visate cu voce tare acum câteva luni de Iliescu, Voiculescu, de Vântu şi Patriciu.

Ruptura

Vremurile când Ion Iliescu regreta că Antonescu nu e în PSD par să fi apus. Acum a venit rândul liderului PNL să regrete că Ion Iliescu e încă în PSD. Tot ce nu-şi amintea Antonescu despre PSD în toamna lui 2009, când opoziţia cânta armonios la harfa proiectului Johannis, i se arată acum, ca o revelaţie: antirefoma, stângismul-populist şi încremenirea PSD, mascate sub figura jovială a tânărului Ponta.  
Ruptura fusese prevestită de răcirea treptată a relaţiilor dintre cele două partide. Când a devenit clar că social-democraţii se apropie de un scor care le permite să guverneze singuri, Ponta s-a dispensat de liberali. Mai în glumă, mai în serios, liderul PSD dezvăluie, într-un interviu pentru revista Kamikaze, un secret de bucătărie internă: „Ciorba PSD-PNL s-a pierdut în jacuzzi la Vântu“ şi recunoaşte plin de francheţe că „Amorul ăsta de anul trecut dintre noi n-a fost pe bune, ştie toată lumea că n-a fost pe bune. A fost aşa, o chestie, hai să ne unim doi contra celui de-al treilea. (…) Ne-am luat nu pentru bani, ne-am luat să-l omorâm pe Băsescu şi să facem nu ştiu ce guvern. N-a ieşit. Acuma mi se pare ridicol că unii mai cred că se poate reîncălzi ciorba“.  

Divorţul

Însă, primele semne clare de divorţ au apărut în urmă cu trei săptămâni, când Ponta şi Antonescu s-au contrat pe altă temă grea: suspendarea lui Traian Băsescu. Cel puţin trei motive îi fac pe social-democraţi să trateze cu prudenţă tema suspendării:
*  teama lui Ponta că o eventuală suspendare l-ar revitaliza pe rivalul său din partid, Mircea Geoană, într-o nesperată poziţie de jucător. Potrivit Constituţiei, Geoană ar fi numit preşedinte-interimar şi tot el ar numi viitorul prim-ministru, ceea ce l-ar repoziţiona în interiorul PSD;
* riscul de compromitere a temei, la fel ca în 2007, prin preluarea ei de către Dan Voiculescu;
* reţinerea ca o nouă tentativă eşuată i-ar oferi unui preşedinte în cădere o nesperată gură de oxigen.
Şi totuşi, tema suspendării pare doar îngheţată, nu definitiv abandonată. În funcţie de evoluţia crizei, de numărul trădărilor din parlament în sens invers, adică dinspre PDL şi independenţi către PSD sau PNL, opoziţia ar putea reface strategia pentru scenariul Băsescu – suspendat.

Bătălia

Altfel spus, pe cel puţin trei teme majore, cele două partide, posibile aliate până ieri, se despart: suspendarea preşedintelui, moţiunea de cenzură şi, în consecinţă, guvernarea comună. Liberalii îi suspectează pe pesedişti că visează la o guvernare monocoloră. La rândul lor, pesediştii bănuiesc că liberalii negociază în secret refacerea Alianţei DA. În ceea ce priveşte depunerea moţiunii de cenzură în toamnă, din luările de poziţie ale liderului PNL reiese tot mai clar că liberalii nu vor ajuta PSD să strângă cele 236 de semnături necesare demiterii guvernului. Lipsiţi de predictibilitate şi de garanţia unui comportament corect din partea PSD, liberalii par decişi să-şi joace propria carte.
Unul dintre apropiaţii lui Crin Antonescu a declarat pentru HotNews.ro: „Aroganţa lui Victor Ponta şi comportamentul de tip Năstase au două consecinţe: izolează PSD şi creează oportunitatea PNL de a merge singur pe drumul lui. Bătalia se dă acum între PSD şi PNL“.
Singura temă abordată de pe poziţii identice rămâne acordul de împrumut cu FMI şi Comisia Europeană. Ambele partide cred că relaţia cu FMI trebuie întreruptă, iar liderii săi denunţă tot mai violent politica creditorilor, dar şi aici se pot sesiza unele incoerenţe. Europarlamentarul PDL Cristian Preda remarca pe blogul său că, în timp ce Mircea Geoană se întâlneşte la Washington cu reprezentanţii FMI şi pledează pentru continuarea dialogului, Victor Ponta refuză la Bucureşti o întâlnire cu delegaţia Fondului. În timp ce Dinu Patriciu îi trimite acasă, Crin Antonescu acceptă, totuşi, să se aşeze la masa discuţiilor.

Falsă dispută?

Scepticii se vor întreba dacă nu cumva asistăm la o falsă dispută între două partide cu interese comune, finanţate şi controlate de personaje unite de ura pentru Băsescu şi de un mod asemănător de a gândi afacerile. De ce nu şi-ar da mâna într-un viitor guvern, formând o majoritate zdrobitoare în parlament? Răspunsul e nu, oricât de tentant ar suna pentru unii scenariul farsei. Toate studiile indică faptul că bazinele electorale ale celor două partide sunt profund incompatibile, în teritoriu oamenii lor nu se prea înţeleg, cu excepţia unor Fenechiu sau Ghişe capabili să facă alianţe cu oricine, numai să se vadă iarăşi la guvernare, iar rapacitatea pesediştilor le dă fiori reci şi celor mai stângişti liberali. Cei mai mulţi ştiu însă că PSD nu va fi dispus să împartă tortul puterii cu nimeni, după aproape şapte ani de opoziţie, umiliţi cu firimituri aruncate când de PNL, când de PDL.

Situaţie paradoxală

Altfel spus, de acum avem o situaţie paradoxală. Opoziţia se bucură de susţinere în opinia publică (PSD-ul tinde spre 40% şi PNL sare binişor pragul de 20%), dar nu are majoritate în parlament. În schimb, PDL s-a prăbuşit în sondaje sub 15%, dar menţine la limită o majoritate parlamentară. Procentele cadou aduse de criză şi de un guvern ineficient se pot pierde însă la fel de uşor cum au venit. Sunt cifre care ignoră procentul mare de nehotărâţi şi nu ţin seama că, în lipsa unor soluţii clare, capitalul de credibilitate câştigat peste noapte se poate topi ca apa în nisip.
Însă, uşurinţa cu care PSD şi PNL scriu şi rup hârtiile de logodnă avertizează asupra precarităţii proiectelor opoziţiei. Ele se nasc şi mor cam prea repede, liderii se ceartă şi se împacă imprevizibil, în funcţie de ce mai spun sondajele, se acceptă şi se resping mult prea uşor ca să câştige pe termen lung încrederea alegătorilor sau să demonstreze capacitatea de a construi solid şi responsabil, cu viziune pe termen lung. Experienţa recentă a celor două partide mai arată că o coabitare în România între stânga şi dreapta, ştergerea forţată a diferenţelor între două partide cu istorii totuşi diferite, depersonalizarea lor nu se pot realiza pocnind din degete, pentru că aşa vor câţiva maeştri păpuşari ascunşi în spatele scenei. Apoi, alegătorii s-ar putea acri de ciorba lui Ponta&Antonescu, reîncălzită iarăşi şi iarăşi.
Viitorul opoziţiei şi al PDL depinde mai departe de modul în care va juca Traian Băsescu, de credibilitatea şi performanţa noii echipe guvernamentale în gestionarea crizei economice şi de capacitatea unui partid aflat în cădere liberă de a se reinventa. Opţiunile preşedintelui s-au redus simţitor. Ce urmează?

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

28 COMENTARII