Cum să fim atenţi la emoţiile noastre

Siguranţa emoţională este un termen ce poate fi folosit în descrierea unei anumite componente a încrederii în sine. O simţim în noi înşine când ştim că putem conta pe abilitatea noastră de a exercita un control deplin asupra sentimentelor noastre. Un portret ideal s-ar putea contura astfel: o persoană care ar fi pe deplin conştientă de ceea ce simte când trăieşte o emoţie, să îşi ţină sub control reacţiile emoţionale, să fie permanent pregătită pentru un sentiment motivant etc.
Uneori în vârtejul vieţii însă uităm ce înseamnă să fii conectat la propriile emoţii. În momentele în care dobândim această independenţă emoţională, pentru că putem fi mai consecvenţi în felul în care reacţionăm sau ne comportăm, apare puterea de a ne susţine motivaţia, deoarece putem trezi cu promptitudine sentimente pozitive care să ne menţină activi, în vederea atingerii propriilor ţeluri.
Putem lua decizii mai bune, deoarece vom fi conştienţi de influenţa propriilor sentimente asupra puterii de judecată şi putem deţine un autorespect crescut pentru că sentimentele nu ne „fac“ să acţionăm într-un mod contrar propriilor valori. Odată cu siguranţa emoţională, putem oferi altora mai mult sprijin pentru că nu îi vom mai împovăra cu nevoi emoţionale, „compleşitoare“ şi ni se poate mări capacitatea de a iubi şi de a avea grijă mai mare de cineva şi de asemenea poate duce la o viaţă sexuală mai satisfăcătoare pentru că ne putem abandona cunoscând că putem controla pasiunea după dorinţă şi nu există temere de a solicita ceea ce ne dorim.
Una dintre cheile pentru a dobândi siguranţa emoţională este de a ne înţelege stările emoţionale şi de a ne cunoaşte modul de funcţionare a sentimentelor.
O emoţie reprezintă o serie de „evenimente complexe, interconectate, cu localizări precise în corp şi minte, ea fiind o experienţă intimă şi personală“. Ele ne influenţează hotărârile şi acţiunile.
Devenind conştienţi de emoţiile şi de trăirile noastre emoţionale, putem selecta şi influenţa conştient drumul pe care acesta îl ia. De exemplu, dacă simţim sentimentul de teamă şi nu o recunoaştem sau nu suntem conştienţi pe deplin de ea putem să îi dăm curs lăsând-o să ne influenţeze acţiunile viitoare şi de exemplu să devenim frustraţi să ne facem diverse scenarii cu un sfârşit sumbru etc., însă, dacă suntem în contact cu această emoţie şi o recunoaştem, apare oportunitatea de a alege să dăm curs fricii sau să ne punem întrebarea de unde provine această emoţie şi de a vindeca rădăcina ei, evitând astfel alte emoţii negative sau scenarii distructive.
Altă cheie este calmarea sensibilităţii prin însănătoşirea emoţională care ne poate ajuta să ne restabilim cât mai repede şi mai complet, după o traumă sufletească: dezamăgire, pierdere.
Când purtăm în noi o durere emoţională, oricare ar fi cauza acesteia, suntem mai puţin rezistenţi la alte răni emoţionale, suntem mai temători faţă de ocazii potenţial favorabile care ne-ar putea întări emoţional, putem cădea în stări emoţionale confuze, cauzate de sentimente nepotrivite faţă de situaţii obişnuite, sau ne periclităm capacitatea de a simţi şi exprima sentimente pozitive ca bucuria, entuziasmul, compasiunea.
Există câteva trepte pentru a ne vindeca, acestea ajutând la refacerea emoţională:
1) Explorarea, stabilirea naturii exacte a rănii sufleteşti;
2) Exprimarea, eliberarea de unele sentimente stimulate de rana sufletească;
3) Consolarea – primirea de sprijin şi încurajarea de la sursele externe;
4) Compensarea – găsirea unor mijloace de a fi recompensat pentru rana sufletească;
5) Perspectiva – considerarea rănii într-un context mai larg;
6) Canalizarea – folosirea experienţei rănirii într-un mod constructiv pentru a ne acorda ajutor nouă înşine;
7) Iertarea – absolvirea celor răspunzători de rănirea şi considerarea acesteia de domeniul trecutului.
A treia cheie este prin controlarea deprinderilor dăunătoare cu ajutorul strategiilor pozitive aplicate sentimentelor negative scăpate de sub control.
În primul rând, trebuie să acceptăm că există acel sentiment chiar dacă noi nu am dori să îl simţim. Putem să spunem în sinea noastră „accept că simt…“, apoi treapta următoare constă în preluarea controlului acestei reacţii şi în această direcţie ne putem construi o strategie de inducere a unei stări de calm lăuntric, fie prin respiraţie profundă, meditaţie, exerciţii de relaxare. Putem începe să ne controlăm obişnuinţa care determină scăparea de sub control a acestui sentiment, prin planificarea unor diferite acţiuni.
Ultima treaptă care este cea mai uşoară este bucuria. Ea cuprinde rememorarea faptului că în curând veţi fi capabili să vă bucuraţi din nou de viaţa dumneavoastră emoţională.
Pentru a menţine siguranţa emoţională, reamintiţi-vă să căutaţi şi să utilizaţi mereu potenţialul pozitiv al fiecărui sentiment sau emoţie.
Gina CHIRIAC, Centrul de Psihoterapie „Sf. Grigorie Decapolitul“