Acasă Local Dumnezeu, ultima speranţă

Dumnezeu, ultima speranţă

Astăzi se împlinesc două săptămâni de când Sebastian Bunica este în comă profundă, de când copilul de nouă ani a fost plimbat între spitale, cu speranţa că acolo, undeva, un medic va reuşi să-l trezească din somnul adânc. Acum, în vreme ce doarme iarăşi pe patul spitalului din Bucureşti, părinţii lui nu mai aşteaptă decât o minune de la Dumnezeu.

Când i-am sunat pe părinţii lui Sebi, erau în curtea Spitalului de Copii „Grigore Alexandrescu“ din Bucureşti. Plecaseră puţin de lângă fiul lor. Îl lăsaseră în salonul de terapie intensivă, întins pe patul alb, cu ochii închişi, de parcă ar fi dormit. Îi mângâiaseră mâinile şi picioarele, îi sărutaseră fruntea nemişcată. Şi îl priviseră aproape rugător, a suta, mia oară, dorindu-şi cu toată fiinţa lor să-i ierte pentru orice vorbă aspră sau dojană. Să-i ierte şi să se ridice din pat, să-i îmbrăţişeze, cu zâmbetul lui frumos.
Nici lacrimi nu mai aveau ieri Lorena şi Marius Bunica. Ieşiseră câteva minute din spital, abia ghicind drumul. Voiau să meargă la biserică.
„Am fost şi ieri, şi alaltăieri. Şi o să mergem în fiecare zi, să ne rugăm la Dumnezeu. Doar El îl mai poate salva pe copilul nostru“, suspina ieri tatăl lui Sebastian, epuizat. „Noi nu mai putem face nimic. Medicina la fel“.

O minune pentru copilul nostru!

De sâmbătă, Sebastian Bunica s-a întors din Viena. Specialiştii de acolo şi-au mărturisit neputinţa. Sebastian ajunsese într-o stare prea gravă la ei şi nu se mai putea face nimic pentru ameliorare. Părinţii au hotărât atunci să îl aducă acasă.
De sâmbătă seară, copilul de nouă ani a revenit la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, acolo unde fusese operat acum două săptămâni, pentru o tumoare localizată în apropierea ficatului. A rămas conectat la aparate. Până când? Nu se ştie.
„Medicii ne-au spus că totul depinde de noi. Dacă vrem să îl deconectăm, ei o fac. Dar fără voia noastră nu se ating de copil… Ce facem noi? Nimic, Doamne Dumnezeule! Cum să iau viaţa copilului meu? Nici nu ne gândim să oprim aparatele. Aşteptăm o minune. Dumnezeu trebuie să facă o minune pentru Sebastian al nostru!“, implora Marius Bunica, abia şoptindu-şi rugămintea.

De ieri, copiii cântă pentru Sebi

Acasă, în Craiova, cei care îl iubesc pe Sebastian sau doar i-au auzit povestea aşteaptă aceeaşi minune. Bunica se tânguie cât e ziua de lungă să-i vină acasă lumina ochilor ei. Alexandru, frăţiorul de numai patru ani al lui Sebastian, îşi sună zilnic părinţii, de nenumărate ori, şi îl cere la telefon pe Sebi, pentru că îi e foarte dor de el.
Iar în vremea aceasta, colegii „de muzică“ ai lui Sebastian de la Palatul Copiilor au organizat un concert caritabil.
„Am primit luni aprobarea de la primărie pentru a ţine aceste spectacole în Piaţa Prefecturii“, a spus profesorul de muzică Dumitru Iliuţă. „În fiecare seară, de marţi (ieri – n.r.) până sâmbătă, copiii de la clasele de muzică uşoară, muzică populară şi dans modern de la Palatul Copiilor vor ţine câte un concert în aer liber, chiar pe treptele de la fântâna arteziană muzicală. După fiecare piesă, vom anunţa care este scopul spectacolului şi va exista o urnă în care publicul să-şi ofere sprijinul său pentru salvarea lui Sebastian… E mare păcat să-l pierdem. Colegii lui sunt foarte îndureraţi, vin la mine cu părinţii, plângând şi unii, şi alţii, să mă întrebe ce face, dacă sunt schimbări. Mie, personal, mi-e foarte drag acest copil. Îl am la şcoală de la vârsta de cinci ani. E un copil foarte energic, talentat, foarte muzical. Un copil care iubeşte viaţa…“ 

Cum puteţi ajuta
Iată conturile în care se pot depune bani pentru Sebastian Bunica, deschise la BCR, sucursala de pe Calea Bucureşti, zona Piaţa Centrală:
unul în euro: RO46RNCB0767041361070002,
iar celălalt, în lei: RO73RNCB0767041361070001. 

Exit mobile version