14.5 C
Craiova
vineri, 29 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalSoluţionarea eficientă a problemelor în cuplu

Soluţionarea eficientă a problemelor în cuplu

A fost odată ca niciodată un dop. Era mic, mov. Era un dop de plastic, care aparţinuse odată, pe vremuri, unei sticle foarte frumoase aduse de undeva din Veneţia. Sticla avea o inscripţie prin care luai la cunoştinţă faptul că originea ei nu era una obişnuită, era chiar prototipul primei sticle de plastic turnate vreodată de artizanii veneţieni, mari meşteri ce continuau tradiţia vechilor ateliere unde se turna Sticlărie de Murano, încă de cel puţin 400 de ani. Era un dop preţios, şi el îşi cunoştea valoarea. Nu se mai ştie cum, după multe călătorii şi experienţe după ce plutise pe mare, într-o bună zi ajunse undeva, pe un ţărm, lângă un butoi. Evident că şi butoiul avea povestea lui. Era un butoi special, în care odată conducătorul ţinutului respectiv păstrase nobilul vin ce fusese băut chiar la nunta principelui acelui ţinut cu sute de ani în urmă. Când s-au întâlnit, cei doi şi-au povestit istoria de viaţă şi şi-au dat seama cât de multe au în comun. Între ei s-a legat o prietenie trainică. Au trăit fericiţi ca doi prieteni buni, până într-o zi, când a plouat torenţial, iar ploaia i-a umplut pe amândoi. Amândoi erau fericiţi. Au început să vorbească despre cât de bine este să fii folositor şi ce minunat este să te simţi plin, împlinit. În acel moment, când ei discutau despre lucrul acesta, o pereche a trecut pe acolo şi, adăpostindu-se de ploaie, cei doi au văzut lângă ei butoiul şi dopul pline ochi cu apă. Toţi patru s-au salutat respectuos şi s-au împrietenit imediat. La un moment dat, ea l-a întrebat pe dop cum se simte când este plin cu apă, şi dopul i-a spus că este foarte fericit. Apoi l-a întrebat pe butoi acelaşi lucru, iar butoiul i-a vorbit despre starea de bucurie. Atunci, cei doi, văzând cât de bine se simt şi butoiul, şi dopul, şi ce prieteni buni sunt, fără să stea pe gânduri, au luat dopul, l-au ridicat şi au golit apa acestuia în butoi, spunând: „Pentru că sunteţi amândoi plini şi vă simţiţi atât de bine unul cu celălalt, ne-am gândit să punem laolaltă apa voastră ca să intensificăm sentimentul de prietenie şi de comuniune“. Dopul a fost primul care a reacţionat spunându-i butoiului: „Eu, în semn de iubire şi de apreciere, ţi-am dat toată apa din mine, ca tu să fii fericit“, şi a mulţumit celor doi că au avut această idee de a pune apa dopului în butoi. Butoiul însă rămăsese perplex şi, uitându-se la dop, îl întrebă: „Asta numeşti tu iubire şi prietenie? După tot timpul petrecut împreună şi toate poveştile pe care ţi le-am împărtăşit? Doar atât însemn eu pentru tine? Dop nerecunoscător! Acum îmi dau seama că nu meriţi încrederea mea! Mi-am deschis sufletul şi ţi-am povestit lucruri pe care nu le-am mai spus niciodată nimănui. Cum, după cele atâtea trăite împreună, tu vii şi pui o picătură de apă în apa pe care eu o conţin şi îmi spui că asta este tot ce puteai să îmi dai?“. Dopul se uită nedumerit la prietenul lui şi îi spune: „Dragul meu prieten, eu ţi-am dat toată apa mea, până la ultima picătură“. Butoiul se uită mirat la el şi, foarte trist şi dezamăgit în acelaşi timp, îi spune dopului: „Dar ceea ce spui tu, că pentru tine înseamnă tot ceea ce puteai să îmi dai, pentru mine nu reprezintă decât o picătură care nu îmi împlineşte nici măcar a mia parte din necesarul de care am nevoie ca să fiu plin de apă, ca să mă umplu, ca să fiu împlinit“. Amândoi erau trişti, furioşi şi dezamăgiţi.
Cuplul privea cei doi prieteni, realizând de câte ori în viaţă se înţeleseseră greşit unul pe celălalt, neştiind că fiecare la un moment dat îi dăduse celuilalt tot ceea ce putea da, iar cel care primea nu înţelesese şi nu apreciase cum se cuvine acest lucru. Privindu-i pe cei doi prieteni – dopul şi butoiul – cum stăteau supăraţi unul pe celălalt, el le spuse: „ceea ce voi nu ştiţi, dragi prieteni, este că amândoi aţi fost plini, însă capacitatea ta, dragă butoiule, este de 10.000 de ori mai mare decât capacitatea dopului şi dopul este mult mai mic decât tine, butoiule. Dopul ţi-a dat cu generozitate toată apa lui, însă tu nu ştiai că, deşi amândoi eraţi plini, capacitatea voastră de a fi umpluţi este diferită. Noi am învăţat de la voi acum cât de important este să înţelegem că uneori celălalt ne oferă tot ce are, iar dacă nouă nu ne este îndeajuns nu este vina celuilalt, ci este doar nevoia noastră, care poate fi mult mai mare decât capacitatea celuilalt de a dărui“.
Finalul acestei poveşti poate fi diferit pentru fiecare cititor sau ascultător. Puteţi alege chiar acum un conflict sau o stare de nemulţumire pe care aţi trăit-o într-o relaţie şi, aplicând această poveste, observaţi dacă tot ceea ce aţi trăit atunci ca şi emoţie se transformă şi poate este înţeles în alt mod.
Ceea ce pare nu este întotdeauna ceea ce este.

Psih. princ. Gina CHIRIAC (www.psihoterapieintegrativa.ro)

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

2 COMENTARII