Diaconul semnelor

Autori


E în mijlocul lor, îmbrăcat în negru de sus până jos, ţinând o mână pe umărul copilului care-şi ţine ochii închişi, lipit de el, iar cu cealaltă, întinsă, pasându-le pietricica. Ei nu aud. Nu vorbesc. Se-ntâlnesc o dată pe săptămână, pentru că datoria îl cheamă şi în alte locuri. E diacon. Pe când era prin clasa a II-a, a început să nu mai perceapă bine sunetele. Acum, aude doar cu proteză.

Scaunul e ocupat de un bărbat cu părul grizonat. Serios, cu trăsături clare, necolţuroase. „Am emoţii“, îmi spune, zâmbind stingherit. „M-am tot gândit cum să spun, ce să spun…“. Ne aşezăm amândoi. Întâlnirea asta e vânată de câteva săptămâni. Cătălin Vădăstreanu e diacon. Un diacon care traduce, în limbaj mimico-gestual, slujbele pentru persoanele cu deficienţe de auz. Înainte de asta, făcea pe asistentul social. A fost voluntar mulţi ani. E târziu să se mai întrebe dacă ar fi apucat alt drum în viaţă. Destinul i-a fost pecetluit cu multă vreme în urmă. Pe la şase-şapte ani, a simţit că nu mai aude bine.

S-a dat peste cap să afle ce are şi să-şi vadă copilul bine. N-a vrut să-l trimită la şcoala specială, însă nu l-a slăbit din ochi un minut. Îl urmărea, îi verifica temele, îl ajuta. Ca să nu piardă sunetele şi vorbele, i-a angajat un profesor logoped. Apoi, când a venit vremea liceului, Centrul Beethoven li s-a părut cea mai potrivită alegere. Erau doar ei doi: mama şi singurul copil. „Am vrut să merg la un liceu normal, dar în şcoala generală mi-era greu uneori să-i înţeleg pe profesori. Învăţasem foarte bine să citesc pe buze, dar nu era de-ajuns“, povesteşte bărbatul din faţa mea. Când vorbeşte îşi plimbă privirea, ca şi cum s-ar sfii să nu-şi piardă cuvintele din stângăcie. Ochii, în schimb, urmăresc avid şi curios, cu răbdare şi necesitate, buzele celui cu care stă de vorbă. Până să-i auzi glasul – clar, masculin – pare un băiat timid, uşor nesigur pe el. După Beethoven, s-a înscris la Facultatea de Teologie Socială din Piteşti. „Îmi doream să ajut oamenii“.

Profesorul


Zgomotele se aud din ce în ce mai puternic: tropotele picioarelor care aleargă, zăngănitul balustradelor clătinate, glasurile bucuroase. Apoi îşi fac apariţia, aproape unul peste altul, învălmăşindu-se în uşă. Zâmbetele largi le colorează feţele. Îl ating, aproape toţi, îl trag de mânecă, se alintă, îi fac semne, îl salută. Dac-ar putea vorbi, i-ar spune pe nume, ca unui prieten. Dar la Şcoala „Sfântul Vasile“, copiii sunt speciali. E ora de joc. Cel mai mult le place cel cu pietricica. Sau cu scaunele. Sau de-a teatrul. „Se plictisesc repede. La început, am vrut să le povestesc de Dumnezeu, dar sunt prea mici. Aşa că mă joc cu ei cum făceam când eram copil“, spune Cătălin peste capetele lor. Le vorbeşte mult. Îi învaţă să se spele pe mânuţe, să rămână curaţi, fac felicitări, vopsesc căni, pahare. Trece pe la fiecare în parte, le explică. „Trebuie să ştie că, dacă învaţă de la alţii lucruri importante, asta o să-i ajute în viaţă“. Se joacă cu o piatră. Se îmbulzesc iar în jurul lui, singurul om mare din centrul clasei. Apoi trec cuminţi pe scaun, cu mâinile la spate, iar copilul din faţa lor încearcă să ghicească, citindu-le chipurile, cine ţine pietricica. După zece minute, vor altceva. Se mută la scaune, apoi ar vrea teatru. Ana-Maria se duce în faţă. Are nasul pictat, iar câteva mustăţi negre, trase de-a lungul obrajilor, o fac să semene cu un pisoi. E „profesoara de română“. Sarcinile curg pe rând, pentru fiecare. Nu se aude un zgomot. Unul trebuie să măture, altul să facă rugăciune. Un elev nu şi-a scris tema. Îl mustruluieşte cu degetul şi îl trece la colţ. Pe altul îl trimite afară să se spele pe mâini. Unul trebuie să facă poze pentru buletin, altul să ia perdelele să le spele acasă. Nu mai e profesor. E cine vrea ea.

Semnele

A învăţat limbajul mimico-gestual abia în liceu. Nimeni din familia lui n-avusese nevoie de dactileme. Din fericire, mişcarea buzelor nu-i e străină, iar amintirea sunetelor pe care le auzea odată, fără să aibă nevoie de aparat, este încă vie. Aparatul auditiv. Ce-a mai fost şi cu el! Acum nu-i mai e ruşine să-l poarte. „Înainte, când mă întâlneam cu un cunoscut pe stradă, îl trăgeam repede din ureche. Mi-era jenă. Oamenii se holbau la mine ca la urs“, povesteşte. Se gândise să facă implant cohlear, dar a aflat că nu mai trebuie să facă efort şi s-a înspăimântat. Acum e prea mare ca să mai ia în calcul varianta asta. În urmă cu doi ani, s-a înscris la un masterat, la Bucureşti. Managementul serviciilor sociale de sănătate. A intrat pe locurile fără taxă. La Craiova, însă, este diacon. În zilele de sărbătoare, când e slujbă în biserică, le arată oamenilor, prin mişcarea mâinilor, cuvintele Domnului. De fiecare dată, buzele rostesc în şoaptă, povestind din memorie, pildele din Biblie. Ştie toată Liturghia pe dinafară. Ce nu înţelege cu auzul cuprinde cu văzul. Nu s-a plâns niciodată. Nu s-a răzvrătit. Drumul pe care merge se conturează frumos înainte…



Comenteaza acum

Alte stiri

Sumarul ediției de marţi, 1 iunie 2010

Actualitate

» Europubele pentru craioveni
» Craiova: Andrei Lazăr nu iese din arest
» Peste 20 de milioane de euro pentru “Prima Casă”
» Mesaj către fumători, semnat Moartea
» Penitenciarele, în grevă
» Protestul de la Casa de Pensii Dolj, la Tribunal
» Se pune de târg
» Grevă în Sănătate
» Afacerile PDL – prin rude şi prieteni
» Şeitan: Dacă măsurile vor fi luate, se poate reveni la nivelul actual al pensiilor şi salariilor
» Belgienii, în spatele Electroputere Shopping Center
» Preotul din Osica de Sus, implicat într-un accident mortal
» Scurte ştiri
» Olt: Jandarmii, “inspectaţi” de copii
» Solidaritate cu protestarii, în majoritatea instituţiilor bugetare din Gorj
» Uite greva, nu e greva
» 200 de disponibilizaţi la Avioane Craiova
» Craiova: Autoshow Oltenia şi Salonul Financiar se vor reprograma

Local

» Parcare de „bizon“
» Guvernanţii, fluieraţi de pensionari
» Bacul a avut loc, în ciuda protestelor
» Conducerea Spitalului din Slatina, demisă
» Ţigări de contrabandă printre portocale
» Decodează limbajul trupului
» Diaconul semnelor

Gorj

» Profesorii, ameninţaţi cu pierderea locului de muncă
» Trăiesc din arta tradiţională
» Aproape 50 de ani la catedră

Sport

» „Cupa Doljului“ la minifotbal
» Remize la juniori
» Pandurii activează planul „B“
» Piţurcă nu vine, Stoica nu a fost contactat…
» Niculescu, în turul trei la dublu
» Cadanţu, victorioasă
» Iordănescu îi dă lecţii lui Lucescu Jr.
» Hagi, în Top 100 la CM
» Bayern şi Rangers, cumpărate de mafie
» Stângă trage de timp
» Voleibalistele române merg la turneul final

Bani & Afaceri

» Încrederea consumatorilor europeni a scăzut în mai

Magazin

» Ia te uită!
» Horoscop
» Scurte ştiri
» Varza murată, un aliment – minune
» Cocteil Bloody Mary pentru orice petrecere
» Fereşte-te de radar!
» Întreruperi energie electrică de mâine
» Picătura de cunoaştere
» Bancul zilei
» Vremea în Oltenia

Top