Atât a trecut. Unele lucruri au rămas aceleaşi: încetineala autorităţilor, inexistenţa ONG-urilor, stângăcia programelor, mentalitatea oamenilor. Altele s-au schimbat: numărul copiilor cu nevoi speciale a crescut, banii s-au împuţinat, criza s-a accentuat. Copiii cu autism sunt acum adolescenţi. Chiar şi 2% ar putea face ceva pentru ei…
Anii aceştia n-au trecut uşor. Fiecare a muncit cât pentru doi, pentru că miza era propriul copil. Nu şi-au permis relaxare, delăsare, amânări sau renunţări. Au fost nopţi întregi nedormite, luni de griji şi gânduri negre ce nu dădeau pace sufletului. Şapte ani în care oamenii care au pus bazele Autorităţii Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România (ANCAAR), filiala Craiova, au avut două slujbe cu normă întreagă: una pentru care au făcut şcoală şi s-au pregătit, alta la centru, scormonind printre legi, insistând pe lângă autorităţi, încercând să găsească un loc în lume pentru propriii copii diagnosticaţi cu autism.
Gazeta de Sud a mai scris despre ei: http://www.gds.ro/Comunitate/2008-12-01/Prizonieri+in+lumea+inocentei&hl=autism&tip=toate, http://www.gds.ro/Societate/2008-12-05/Copiii+parintilor+lor%2C+in+rest%2C+copiii+nimanui&hl=autism&tip=toate, http://www.gds.ro/Societate/2009-08-21/N-avem+curaj+nici+sa+murim&hl=autism&tip=toate etc.
Pentru copiii lor
Părinţii din ANCAAR n-au stat degeaba. Au început pe când nici medicii nu ştiau prea multe despre autism, iar instituţiile statului erau neputincioase şi indiferente. Copiii lor nu şi-au găsit loc printre ceilalţi, nici la şcoală, nici afară, la locul de joacă. N-au avut de ales şi şi-au creat propria alternativă. Unele autorităţi le-au întins mâna, altele s-au ascuns după făţarnicul „Nu sunt bani“. Au scris proiecte, au făcut lobby, au căutat sponsorizări, s-au făcut cunoscuţi la nivel naţional, au căutat colaborări în ţară şi în străinătate. Când obosea unul, ceilalţi îi luau locul şi-l sprijineau. Când cineva simţea că e pe punctul de a se da bătut, ceilalţi îi arătau tot drumul parcurs, toate drepturile câştigate pentru copiii care aveau să devină curând majori şi nici o autoritate publică n-avea să le mai poarte de grijă în vreun fel.
Către adolescenţi şi tineri
Astăzi, la ANCAAR, lucrurile s-au oprit într-un punct. Criza n-a ţinut cont de diagnostic. Dar nici autismul nu ţine cont de ea. Tinerii de aici au în continuare nevoie de sprijin. Până acum, n-a dezertat nimeni, deşi, de câteva luni, personalul lucrează cu jumătate de normă, căci „vistieria“ centrului este pe minus. Pe listele de aşteptare au apărut alte nume. Câte nu s-ar putea face dacă ar exista fonduri… Ca să depăşească impasul, oamenii de aici s-au gândit să-şi canalizeze atenţia doar pe adolescenţi şi tineri, căci pentru copii există alte locuri, alte soluţii. „Vom oferi însă, în continuare, consiliere, informaţii şi sprijin părinţilor care au copii diagnosticaţi cu autism. Îi putem îndruma spre alte centre şi specialişti din ţară sau din străinătate“, confirmă Carmen Alexiu şi Luminiţa Sandu, preşedintele şi vicepreşedintele ANCAAR Craiova
Spectacol caritabil
Concerte cu scop caritabil, fundiţa din puzzle, spectacole, zeci de proiecte desfăşurate în tot acest timp pentru ca lumea să audă de ei, să nu-i mai privească de sus, să nu-i mai ocolească. Ultimul plănuit va avea loc la sfârşitul lui mai. Va fi un proiect în colaborare cu Clubul de dans sportiv KATAMIS, cu invitaţi precum Ducu Bertzi şi Mihai Neniţă, soprana Diana Ţugui şi Compania „Teatrulescu“.
Banii strânşi din spectacolul „Ziua copilului autist“, care se va desfăşura la Teatrul Liric „Elena Teodorini“, vor ajuta la susţinerea Centrului de Reabilitare pentru Copii şi Tineri cu Autism „Dr. Innocenzo Fiore“.
Autismul
Autismul nu este un joc. E o afecţiune fără leac şi fără cauze aparente, misterioasă şi neînţeleasă. Diagnosticaţi la câţiva anişori, copiii nu pot comunica şi nici reacţiona la fel ca restul lumii. Medicii nu i-au dat încă de cap. Se ştie doar că tratamentul – care constă în special în terapie – trebuie început cât mai devreme şi este nevoie ca specialiştii, părinţii şi educatorii să lucreze împreună pentru ca persoana afectată să poată ajunge, într-o zi, după ani de muncă, să trăiască independent.
2%, impozitul redirecţionat
ANCAAR – filiala Craiova este o organizaţie neguvernamentală înfiinţată de un grup format din părinţi de copii cu autism din Bănie, în anul 2003. Asociaţia a fost fondată pentru a răspunde nevoilor speciale impuse de recuperarea copiilor cu autism, nevoi care în regiunea noastră nu sunt satisfăcute de învăţământul special de stat.
Le putem fi şi noi de folos, completând Declaraţia 230 şi redirecţionând astfel o parte din impozitul către stat, respectiv 2%, către Autoritatea Naţională pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România, filiala Craiova, codul de identificare fiscală 15243830, cont bancar (IBAN) RO74RNCB0134041640010001.
