16.7 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalParola lui Voicu: Acum vorbesc ca să înţelegeţi dumneavoastră

Parola lui Voicu: Acum vorbesc ca să înţelegeţi dumneavoastră

Când senatorul PSD, Cătălin Voicu, începea să pună la cale câte ceva, folosea un fel de parolă: acum vorbesc ca să înţelegeţi dumneavoastră. Interlocutorii ciuleau urechile, citeau printre rânduri şi traduceau în gând. După fraza-avertisment, discuţia devenea lapidară, codificată. Apoi, tăcută şi eficientă, reţeaua se punea în mişcare. Stenogramele publicate în premieră de HotNews.ro descriu un sistem mafiot, simptomele unui cancer în metastază, care a cuprins instituţii-cheie din stat. Avem astăzi prima hartă detaliată a unei reţele, cu nume, clienţi, metode şi tarife la zi.

Cam toată presa urlă sterp că se sufocă sub mafie. Cel mai tare ţipă, desigur, simbriaşii ei. Emigrăm! Fugim în lume! Mesajul e: fără speranţă! Complet fals. Panica, oroarea aditivată şi vaietul populist omoară gândirea practică. Sistemul e în agonie, dar încă poate fi reparat. Există soluţii. Aşa că acum vorbesc ca să înţelegeţi dumneavoastră, cât mai descifrat cu putinţă. Mai întâi, înţelegem, apoi vedem împreună ce se poate face.
Voicu imagina opera vieţii sale: o reţea peste România. Ea a mai funcţionat la turaţie maximă în perioada 2000 – 2004, în regimul Iliescu-Năstase. Până acum, răul absolut în materie de administraţie publică era asociat cu „guvernarea Năstase“, Iliescu fiind pe nedrept achitat, extras din ecuaţie. Şi, totuşi, stenogramele Voicu ne spun altceva. Teoreticianul capitalismului de cumetrie avea destui practicanţi chiar în jurul său. Aşa palavragiu şi lăudăros cum îl vede astăzi Iliescu, Voicu a crescut totuşi în umbra sa.
Pe vremea regimului Iliescu-Năstase, cei din afara României vedeau reţeaua şi îi spuneau „corupţie generalizată“ sau „corupţie sistemică“. Ambasadorul SUA de atunci, Michael Guest, denunţa reţeaua pe tonuri vehemente, iar Adrian Năstase, pe atunci premier, îl ironiza în mod trivial că „se tot plimbă cu corupţia în gură“. Pe atunci, Cătălin Voicu era consilierul lui Ion Iliescu la Cotroceni (2001 – 2004). Fusese adus de către Mitică Iliescu, consilier de stat la Departamentul Securităţii Naţionale, condus de Ioan Talpeş. Mitică Iliescu fusese şeful Serviciului de Protecţie şi Pază în primul mandat al lui Ion Iliescu (1992-1996).

Voicu prinde aripi la Cotroceni, sub Iliescu

Chiar Voicu susţine, în discuţiile sale cu senatorul PSD Alexandru Mazăre, că şi-a consolidat puterea când era consilier la Cotroceni. Cum a făcut-o? În primul rând, prin şantaj, după cum se laudă singur: „Câte o hârtie din trecutul fiecăruia, i-am ţinut în loc şi i-am făcut fideli. Şi unii dintre ei, chiar dacă-s ofiţeri SRI, mai erau pe state şi SIE. Şi toate astea erau la generalu' Iliescu, eu eram în departamentul de lucru…“. Din alte mărturisiri, înţelegem că practica şantajul de budoar: „Pe unii îi cunosc şi în alte poziţii, mai cunosc cu peruca-n cap, pe alţii îi cunosc şi cu fetiţe ce fac“. Pe poliţişti, lasă să se înţeleagă că-i avea la mână cu dosarele de la anchete speciale, care ajungeau şi pe la Cotroceni.
Sub Iliescu se extinde reţeaua de oameni influenţi, feroce. Mitul patriarhului sărac şi cinstit va trebui, cumva, regândit şi la capitolul corupţie. Însă, rădăcinile reţelei Voicu se întind mai adânc în timp, până în anul de graţie '89. Ce făcea „Naşul“ Voicu acum 20 de ani? Ascultaţi-l: „Domnule, ţi-am spus că în decembrie 1989 am fost numit aghiotant al primului Procuror General al României libere, când nu mai asculta nimeni de nimeni şi a funcţionat (n.r. – reţeaua) în '89, '90, toată perioada şi toate relaţiile mele, am crescut cu ele odată“.
Informaţii suplimentare, care luminează originile reţelei, a reuşit să obţină jurnalista Ondine Gherghuţ de la România Liberă încă de acum trei luni, când Voicu a fost reţinut: în decembrie 1989, căpitanul Cătălin Voicu, de la Statul Major General al MApN, s-a prezentat la Parchetul General, unde a spus că a fost delegat de noua conducere a ţării să coordoneze activitatea procurorilor, susţin surse judiciare. „Încă de atunci, Voicu a început să-şi cultive relaţiile cu procurorii şi judecătorii. Relaţiile sale s-au consolidat de-a lungul timpului graţie faptului că Voicu a avut mereu funcţii-cheie pe lângă preşedintele Ion Iliescu, la început în SPP, unde a fost înălţat la gradul de general, apoi a fost consilierul acestuia, pentru ca, după epuizarea mandatelor prezidenţiale, Voicu să ocupe un post de senator PSD. Până prin 2004, dacă un magistrat voia o avansare rapidă, apela la serviciile lui Voicu“. Printre primii magistraţi de care s-a „lipit“ Cătălin Voicu în primii ani de după decembrie 1989 s-ar fi aflat şi Florin Costiniu, fost secretar de stat la Ministerul Justiţiei până în 1994, în prezent judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pasaj inedit din stenograme: confesiunea unui judecător

Voicu a crescut odată cu judecători, poliţişti, procurori, oameni de afaceri, politicieni. Iată un pasaj inedit din stenograme, nepublicat până azi, care confirmă că Voicu era intermediar între două lumi: politica şi justiţia. Judecătorul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Cristian Jipa, învinuit în dosarul Voicu, le declara procurorilor cu ocazia unei audieri: „Relaţia mea de amiciţie cu Cătălin Voicu se desfăşura pe două paliere: unul privind relaţiile cotidiene, umane dintre noi, celălalt privind activitatea sa politică, unde eu l-am rugat din partea soţiei, care este deputat PSD în prezent (n.r. – Ruxandra Jipa) să intervină la liderul de grup Hrebenciuc să nu o mai marginalizeze pe soţie“.
Confesiunea judecătorului Jipa continuă: „Pe Cătălin Voicu l-am perceput că avea o poziţie foarte puternică în PSD, motiv pentru care am şi apelat să o sprijine pe soţia mea. Această percepţie s-a format în timp, încă de pe vremea când eram judecător la Tribunalul Bucureşti. Cătălin Voicu mi-a prezentat în decursul timpului politicieni importanţi, cum ar fi Hrebenciuc, Vanghelie, Miron Mitrea etc.“. Jipa este judecătorul-docil, sluga prea plecată, răspunde prezent la fiecare apel telefonic primit de la politicianul Voicu şi trăieşte cu sufletul lângă PSD. Este simbolul obedienţei totale, pionul şi executantul perfect într-o reţea.
Reputaţia de traficant de influenţă pare să-i fi consolidat senatorului Voicu puterea în partid. M-am întâlnit în urmă cu câteva luni cu un lider PSD cu dosar la DNA. Mi-a mărturisit că şi Monica Macovei l-a îmbogăţit, într-un fel, pe Voicu. N-am înţeles ce vrea să-mi spună. Mi-a explicat că, după schimbările de la vârful DNA, când procurorii au început să deschidă marile dosare, liderii PSD au apelat la Voicu, singurul posesor de reţea funcţională din opoziţie, cum singur se prezintă.

Rolul serviciilor secrete

Dar nimic nu putea ajuta mai bine reţeaua Voicu decât foşti sau actuali ofiţeri din serviciile secrete. Şi reţeaua Năstase ţinuse aproape de ei. O reţea fără spioni nu e reţea. Vă spun ceva nume ca Ristea Priboi, Constantin Silinescu, Mihail Caraman? Nume uitate azi, sunt foşti ofiţeri de securitate de rang înalt din anturajul fostului premier. Voicu n-a ajuns poate chiar atât de sus, deşi în discuţiile sale se laudă constant că ar avea acces la rapoartele SRI.
Îl vedem, de pildă, dialogând relaxat cu generalul Adrian Isac, piesa grea din spionajul extern, între timp pensionat şi refugiat în afaceri. Apoi, în câteva dialoguri, Voicu lasă să se înţeleagă că are influenţă asupra celor de la 0962, sau Doişunsfert, serviciul secret al Ministerului de Interne. Zice Voicu: „Vezi că mâine mă duc la IGP, îl chem pe Călinescu (inspector adjunct la IGP – n.r.) şi pe Tobă, pe amândoi: Bă, cheamă pe vagabondul ăla de la SIF, spuneţi-i că ştiu că ia bani… vezi că l-a dat în fapt Tarek, vezi că deja l-am pus pe Gelu – stă acolo din partea lui 962 ….pus la înaintare…“.
În altă discuţie, nepublicată până azi, Voicu se plânge pur şi simplu că ar fi rămas fără o parte din reţeaua de la DGIPI (serviciul secret din MI). Zice: „Unu va fi Blaga, ai să vezi. Care a dat în noi ca-n… Mi-a dat toţi oamenii, treizeci de oameni mi-a dat afară de la DGIPI. Beţivul ăsta, că el era…. Sunt treizeci de oameni, a dat afară. L-am luat tactic. În ziua următoare… Să nu se mai ajungă la toate tâmpeniile. Să se discute cu şefii de organizaţie de la început. Bă băieţi, fiecare primiţi ceva, dar nu ministerele de forţă ale partidului. Pentru că asta e ultima redută a partidului. Ai informaţia, deci, juridic, ai puterea! Ai Poliţia, Poliţia Judiciară în mână! Domn’e, şi o treabă, vorba ta, la putere poţi să ai şi dosaru’ îl bag înainte şi te pomeneşti condamnat de ai tăi. Am dreptate?“.

Ce este statul-reţea?

Pe scurt, originea şi rădăcinile reţelei trebuie căutate înainte şi după 1989, în regimurile tulburi din anii '90 şi în camarila lui Ion Iliescu, nu doar printre oamenii lui Adrian Năstase. Ea s-a consolidat, în mod paradoxal, odată cu trecerea PSD în opoziţie, când numeroşi politicieni şi oameni de afaceri de prim rang s-au trezit cu dosare penale, fapt de neimaginat în urmă cu cinci ani.
Lideri importanţi din PSD par să fi ajuns la mâna reţelei, care i-a ajutat şi subordonat concomitent. Pe de o parte, reţeaua a încercat să le blocheze dosarele penale (vezi cazurile Mitrea, Oprişan, Mazăre), pe de altă parte aceeaşi reţea le-a utilizat vulnerabilitatea în scopuri de şantaj, încercând să-şi consolideze puterea în interiorul PSD. Aşa s-ar putea explica astăzi obsesia cuplului Marian Vanghelie – Cătălin Voicu pentru obţinerea controlului asupra ministerului de interne şi DGIPI.
Statul-reţea e opusul statului de drept. În statul-reţea, puterile sunt dependente una de alta, nu funcţionează independent. În statul-reţea, scopul final este subordonarea totală a justiţiei, nu eliberarea ei. Reţeaua înseamnă, în fond, un cerc de privilegiaţi: oameni de afaceri, politicieni, magistraţi, care pun deasupra interesului public interese personale sau de grup. Însă, reţeaua, oricât de extinsă şi de puternică ar părea, se destramă rapid atunci când instituţiile statului încep să funcţioneze corect.
Construcţia atârnă de un fir de păr. Ea poate pica oricând, aşa cum s-a întâmplat cu Năstase, aşa cum s-a întâmplat cu Voicu. Fragilitatea ei a intuit-o şi Voicu. Ascultaţi-l: „Deci, domn’e, tot ce înseamnă Poliţie, Justiţie, Parchete e o lume dificilă, e o lume plină de mofturi, de capricii şi-s oameni extrem de alunecoşi unii! E greu de tot!“. Iar cu ofiţerii, foşti sau actuali, nu ştii niciodată când sunt în misiune pentru tine şi când te trădează. A păţit-o pe pielea lui şi Năstase. Întrebaţi-l pe Priboi.

Originea reţelei

„Colegule, ascultă ce-ţi spun! Dacă mă duc acolo, în trei ani pot face toată reţeaua din România! Acu', dacă pierdem alegerile, reţeaua e în funcţiune. Ai reţea, rezişti ca să facem gherila urbană“. E un fragment esenţial, deja celebru, dintr-un dialog între Cătălin Voicu şi Alexandru Mazăre. Esenţial, pentru că descrie totul în puţine cuvinte.

Să se discute cu şefii de organizaţie de la început. Bă băieţi, fiecare primiţi ceva, dar nu ministerele de forţă ale partidului. Pentru că asta e ultima redută a partidului. Ai informaţia, deci juridic ai puterea! Ai Poliţia, Poliţia Judiciară în mână!“.

Cătălin Voicu

Deci, domn’e, tot ce înseamnă Poliţie, Justiţie, Parchete e o lume dificilă, e o lume plină de mofturi, de capricii şi-s oameni extrem de alunecoşi unii! E greu de tot!“.

Cătălin Voicu

 

HotNews.ro 

 

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS

20 COMENTARII