De aproape un an, Colegiul Medicilor Dolj anchetează „neglijenţa“ cadrelor medicale de la Spitalul „Filantropia“, din cauza cărora o fetiţă a rămas fără un picioruş în primele zile de viaţă. La fiecare încercare a GdS sau a familiei de a cere un rezultat, răspunsul este acelaşi: ancheta este în curs de defăşurare.
Povestea copilei de numai un an şi jumătate, mutilată de doctori în primele zile de viaţă, a apărut în Gazeta de Sud în decembrie 2009. O reluăm, pe scurt, aici, informându-vă şi despre răspunsul pe care ni l-au comunicat cei care au judecat/judecă încă acest caz.
A văzut lumina zilei într-o zi senină de vară, în 2008. O aşteptaseră amândoi cu o nerăbdare nebună: era fructul iubirii ce-i legase, tot ce îşi puteau dori mai mult de la viaţă Delia şi Marius Mişcu. Parcă ghicindu-le gândurile, copilul nu s-a lăsat prea mult rugat: a venit pe lume vijelios, cerând zgomotos braţele mamei şi o porţie zdravănă de lăptic. Şi pentru starea excelentă în care se afla, pentru sosirea lui necomplicată şi pofta de viaţă, a luat un Apgar 9 de toată frumuseţea. Iar evoluţia se anunţa de 10.
Lucrurile nu au stat însă tocmai aşa. La numai trei zile după ce o născuse, Delia a făcut o descoperire şocantă: picioruşul stâng al Adrianei era vânăt. Explicaţia – primită de la asistente şi de la medicul de gardă, Vintilescu – a fost şi mai surprinzătoare: pentru că fetiţa fusese agitată, îi administraseră un Fenobarbital injectabil. În picioruş.
S-a recurs la comprese reci – tratamentul acesta fiind singurul aplicat timp de trei zile. În cele din urmă, neonatologul Ileana Ştefănescu a decis să o transfere pe fetiţă la Spitalul nr. 1. Nici aici lucrurile nu au mers mai bine. Starea copilei s-a agravat, în vreme ce părinţi, medici şi asistente încercau să găsească Heparină – un anticoagulant care să ajute la refacerea circulaţiei sângelui în picior. În cele din urmă, o zi mai târziu, farmacia spitalului a găsit ca prin minune un flacon. Dar nu a avut nici un efect. Specialiştii de la Spitalul nr. 1 au căzut de acord că îi depăşeşte situaţia. Aşa încât l-au trimis pe copil cu părinţi cu tot în Bucureşti, la Fundeni. Iar de aici, la „Marie Curie“. Nu se mai putea face nimic. Finalul a fost zdrobitor: la nici o săptămână de viaţă, micuţei Adriana i-a fost amputat picioruşul stâng.
Un an de aşteptare
După un an şi şapte luni, Marius şi Delia Mişcu nu au uitat nici o clipă „neatenţia“ cadrelor medicale de la Spitalul „Filantropia“, care le-au mutilat pe viaţă copila. Şi nici nu au iertat. Pentru chinul prin care au trecut, dar mai ales pentru handicapul pe care Adriana îl va purta toată viaţa, părinţii au crezut că ar fi de bun-simţ să răspundă cineva. Aşa încât au făcut un apel la Colegiul Medicilor, pentru a se ancheta acele nefericite zile din vara lui 2008. Luna aceasta se împlineşte un an de când plângerea semnată de Marius Mişcu a ajuns pe masa judecătorilor. Nu au primit nici un răspuns până astăzi. Gazeta de Sud a încercat să grăbească oarecum lucrurile, cerând în repetate rânduri un rezultat. Răspunsul a venit zilele trecute, în scris.
„Cu privire la adresa dumneavoastră înregistrată la Colegiul Medicilor Dolj sub numărul 1125 din 09.02.2010, vă precizăm următoarele:
(…)
2. Conform dispoziţiilor art. 6, alin. 1-3 din Regulamentul organizării şi desfăşurării comisiei de disciplină aprobat prin decizia nr. 60 din 30 septembrie 2005 a Consiliului Naţional CMR: «(…) membrii comisiilor de disciplină, precum şi persoanele implicate sunt obligate să păstreze confidenţialitatea cu privire la toate datele şi informaţiile luate la cunoştinţă».
3. Conform art. 448, alin. 1-3 din Legea 95/2006:
«(1) Decizia pronunţată se comunică medicului sancţionat şi Biroului Executiv al Colegiului Medicilor din România»
«(2) Deciziile privind aplicarea sancţiunilor care se soldează cu suspendarea sau interzicerea exercitării profesiei se comunică şi Ministerului Sănătăţii Publice, şi, respectiv, angajatorului»
«(3) Persoana fizică sau juridică care a făcut sesizarea va fi informată cu privire la soluţionarea cauzei»
4. De asemenea, din dispoziţiile Colegiului Medicilor din România reiese că «potrivit prevederilor legale în vigoare, orice declaraţie adresată mass-media înainte de pronunţarea unei decizii definitive şi irevocabile (…) poate fi încadrată ca abatere disciplinară (…)».
Având în vedere dispoziţiile mai sus menţionate (…), «detaliile cu privire la această anchetă sunt confidenţiale»“.
În urmă cu o săptămână, Marius Mişcu a mai bătut la câteva uşi. După amânări şi trimiteri către numeroase persoane şi comisii, a primit, în sfârşit, un răspuns: în martie va primi răspunsul!
